Sport si Sanatate

2010-04-04T05:10:00.000-07:00

Indicele de masa corporala (IMC). Calculati-va indicele de masa corporala folosind calculatorul 3D.

IMC Calculator

Calcularea IMC

Introduceti dimensiunile corpului dumneavoastra sau folositi glisoarele. Calculati IMC folosind dimensiunile corpului (Inaltimea si greutatea), iar apoi veti putea vedea indicele IMC.

Valorile IMC:

Acelasi IMC. Primul om cu mai multi muschi, celalalt cu mai multa grasime. In acest caz IMC nu mai are niciun sens. Aceasta explica faptul ca persoanele care au o activitate fizica sustinuta pot avea o masa musculara foarte buna si un IMC crescut, fara a avea tesut adipos in exces!

Hatha Yoga
Hatha Yoga este o ramura a Yoga aparuta acum aproximativ 1000 de ani in vechea Indie caracterizandu-se printr-un sistem complex care imbina religia cu forme de exercitii fizice, exercitii respiratorii si metode de concentrare. Deci Yoga este un sistem foarte complex de atitudini de comportament....>>

_______________________________________________________________

Gimnastica pentru obezi

Pentru obezi este foarte folositor sa faca gimnastica. Prin gimnastica se intensifica oxidarea substantelor nutritive din muschi, metabolismul devine mai intens in toate tesuturile. Multumita gimnasticii sunt inlaturate depunerile suplimentare de grasime, scade....>>

____________________________________________________________

Culturismul pentru copii

Majoritatea celor care sunt impotriva practicarii exercitiilor cu greutati la copii isi imagineaza, desigur, greutati de zeci de kg care, apasand pe articulatiile si oasele copiilor, care la aceasta varsta se gasesc in plina perioada de crestere, le provoaca perturbatii serioase in organism....>>

_______________________________________________________________

Culturismul pentru femei
Cercetarile si experimentele efectuate arata ca, culturismul se poate practica si de catre femei. Exercitiile culturiste intretin sanatatea, asigura un tonus muscular bun si ajuta femeilor sa-si recapete dupa nastere in scurt timp, formele. De aceea este gresita ideea care sustine ca femeile....>>

_______________________________________________________________

Oboseala si refacerea
Starea de oboseala in general exprima o reactie fiziologica, o reactie de inhibitie a SNC (sistemului nervos central), care urmeaza logic si legic unei activitati psiho-fizice. O astfel de stare de disconfort fiziologic, denumita si oboseala fiziologica este combatuta....>>

_______________________________________________________________

Proteinele
Partea constitutiva cea mai importanta a tuturor celulelor si tesuturilor organismului o constituie proteinele. Ele intra in compozitia fermentilor si a unor hormoni care joaca un rol important in organism. De asemenea proteinele iau parte la formarea anticorpilor....>>

_______________________________________________________________

Gimnastica remodelanta

____________________________________________________________

Gimnastica remodelanta

2010-04-03T07:21:00.000-07:00

Pentru a castiga o silueta noua, a tine o dieta nu este de ajuns. Trebuie sa se depaseasca acel "obicei rau" de a nu face miscare. Lipsa de miscare, in fapt, este unul din motivele care au condus la o acumulare de tesut adipos (grasime) care de multe ori ajunge sa fie amplasata mai mult in partea inferioara a corpului. Dimpotriva, miscarea stimuleaza metabolismul corpului (tuturor proceselor care permit asimilarea de produse alimentare si transformarea lor in energie), ajutand la arderea mai multor calorii pentru a beneficia de linie(silueta). Nu trebuie uitat ca miscarea asigura tonicitatea musculaturii care este esentiala pentru a obtine o linie mai armonioasa.

Atunci cand este momentul pentru a spune "la revedere lenes", trebuie sa se inceapa efectuarea unui program de antrenament ciclic... Ceea ce va propunem noi este un program format din doua grupe de exercitii: primul este specific pentru partea inferioara a corpului (abdomen, solduri, coapse, glutei), iar al doilea, de dezvoltare si tonifiere a partii superioare a corpului (spate, brate, piept, umeri), fundamentala pentru a obtine figura proportionala a corpului. In completare, exercitiile de stretching ajuta la intinderea musculaturii contribuind la armonia figurii corpului.

Cum efectuam exercitiile corect

Exercitiile propuse sunt simple de executat, chiar pentru cine nu e antrenat, si ar trebui sa fie efectuate pentru cel putin 15-30 minute de aproximativ patru ori pe saptamana. Pentru a obtine rezultate intr-un timp mai bun exercitiile se pot efectua si zilnic. Exercitiile de stretching vor trebui executate fie inainte fie dupa terminarea programului de exercitii. In timpul efectuarii exercitiilor este important a respira profund (deci evitati sa va tineti respiratia) pentru a oxigena pe deplin muschii. Miscarea nu trebuie sa fie niciodata fortata ci executata incet. Intre serii e important sa se faca un timp de pauza (max. 1 min), iar intre exercitii de peste un minut pana la trei (momentul in care treceti la efectuarea unui nou exercitiu pentru aceeasi grupa musculara, sau schimbati grupa musculara de lucru). Numarul de repetari pentru fiecare exercitiu variaza in functie de gradul de formare cu caracter personal: cine este incepator poate incepe cu 5 repetari pentru fiecare miscare (in cazul in care exercitiile vin executate la stanga si dreapta se calculeaza 5 repetari pentru fiecare parte). Numarul repetarilor poate fi crescut progresiv daca exercitiul devine simplu de executat. Pentru a vedea programul propus de noi pentru remodelare corporala dati click aici.

Slabirea, o problema de interes

2010-03-20T08:15:00.000-07:00

In ziua de astazi se cunosc destul de multe metode de a slabi, unele eficiente iar altele neeficiente. Tehnologia a mers destul de departe incat vedem foarte multe articole in care ni se prezinta pe de-o parte costume speciale de slabit, centuri, vibromasoare, etc, iar pe de alta parte o serie de produse farmaceutice cum ar fi ceaiurile sau medicamentele pentru slabit. Este posibil ca unele produse sa foloseasca pentru slabit si sa nu aibe reactii secundare. Cu toate acestea din punctul nostru de vedere, pentru a slabi corect trebuie sa tinem cont de trei factori: stilul de viata, alimentatia si exercitiul fizic.

Stilul de viata - este unic fiecarei persoane in parte pentru ca fiecare dintre noi suntem unici. Sunt persoane care mananca mult si altele care mananca putin, persoane care au obligatii familiale, de servici, iar altele nu, unora le place exercitiul fizic iar altora nu. Cu toate acestea in cazul in care dorim sa slabim, alimentatia si exercitiul fizic vor trebui sa fie comune.
Alimentatia - principalul element cu importanta foarte mare in greutatea corporala ramane alimentatia. Constitutia fizica, genetica, ne-a inzestrat pe toti cu diferite tipuri de metabolism. Sunt persoane care mananca mult si se ingrasa si exista persoane care nu mananca mult si totusi se ingrasa. Totusi cu cat ne alimentam mai corect cu atat devenim mai slabi din punct de vedere al aspectului fizic. Regula este simpla, pentru a slabi va trebui sa mancam mai putin decat consumam energie zilnica. Dar, pentru a slabi corect, pentru a reduce kilogramele in plus, va trebui sa facem acest lucru treptat.
Nimeni nu poate slabi 10 kg intr-o saptamana fara sa aibe o influenta negativa asupra organismului. De aceea este foarte important sa stim ce se intampla cu organismul nostru iar ca sa intelegem mai bine acest proces de slabire, am creeat aceasta schita de mai jos, care ne arata transformarile prin care trece organismul nostru.

Ce se intampla de fapt? In prima faza oamenii acumuleaza masa grasoasa intr-un timp destul de rapid si se numeste faza de ingrasare - in rampa. Urmeaza apoi faza de echilibru (cand v-ati hotarat sa slabiti) care ''stopeaza'' faza de ingrasare, in care organismul este in echilibru, numita si faza de echilibru. Ea poate sa tina 6 pana la 10 zile, timp in care organismul nu sufera modificari chiar daca s-a inceput programul de slabire.

Dupa aproximativ 10 zile organismul incepe sa se acomodeze cu noul mod de alimentatie(mai sarac in grasimi si zaharuri), iar impreuna cu un program de exercitii fizice bine stabilit, incepe faza de slabire, care de data aceasta nu mai este in rampa, ca si faza de ingrasare, ci se face treptat. Din acest moment modul de viata trebuie sa fie dus corect si constant in timp. Degeaba duci un mod de viata corect pentru a slabi daca o faci numai pentru o perioada limitata de timp(2-3 luni). Pentru slabire sunt necesare 800- 1300 calorii/zi si consum mai mult de energie.

Se vor evita alcoolul, grasimile, zaharurile(zahar, dulceturi, miere, compoturi, ciocolata, prajituri, bomboane).
A manca putin, respectiv a ‘’rabda de foame’’, inseamna a lipsi corpul de principiile nutritive de baza : proteine, vitamine, minerale. Acest lucru va afecta negativ sanatatea ducand la imbolnaviri. Alimentele sunt importante datorita principiilor nutritive pe care le contin (protide, glucide, vitamine, saruri minerale) si care au fiecare rolul sau in organism.
Principiile nutritive introduse in corp sufera de-a lungul tractului digestiv transformari, dupa care trec prin peretele intestinal in sange care le distribuie in tot corpul. Odata distribuite in organism aceste substante hranitoare sunt utilizate diferit, unele folosesc pentru crestere, innoire de celule iar altele pentru energie (vedeti aici).
Nu va fi greu sa slabiti daca veti avea grija de regimul dumneavoastra alimentar si daca veti avea taria de caracter sa-l pastrati mult timp.Inainte de a incepe orice sport trebuie luate niste precautii obligatorii: efectuarea unui examen medical si o electrocardeograma de efort.

Kilogramele in plus se pot pierde printr-un regim alimentar, in paralel cu o activitate fizica sustinuta si bine adaptata.
Exercitiul fizic - este cel care da o garantie succesului in ceea ce priveste diminuarea greutatii corporale. Pentru persoanele sedentare exercitiul fizic ar insemna chiar o plimbare sau urcarea si coborarea scarilor intr-un ritm rapid. Activitatea fizica este recomandata tuturor dar mai ales persoanelor supraponderale, sporturile cu un consum energetic ridicat fiind numeroase : alergarea, ciclismul, fitnessul, aerobicul, inotul.

Respiratia

2010-03-14T12:26:00.000-07:00

In plamani, sangele se incarca cu oxigen si se debaraseaza de surplusul de bioxid de carbon

In toate organele si celulele are loc permanent distrugerea glucidelor, proteinelor si grasimilor, descompunerea acestor substante fiind legata aproape totdeauna de oxidare. Prin oxidare se fixeaza oxigen si se degajeaza bioxid de carbon. Schimbul acestor gaze intre organism si mediul inconjurator are loc in plamani, prin respiratie. In inspiratie, cand cutia toracica se dilata, aerul este "aspirat" in plamani. La inceput aerul inspirat patrunde in cavitatea nazala, unde se incalzeste, se umezeste si se debaraseaza de praf; de aceea este foarte important sa se respire pe nas si nu pe gura. Apoi aerul trece in nazofaringe si laringe. Continuarea laringelui o constituie traheea, care este un tub cu o lungime de aproximativ 12 cm. De la trahee pleaca doua ramificatii tubulare (bronhiile mari) care merg la ambii plamani. In aceste cai respiratorii se secreta mucus, care retine praful ce patrunde cu aerul. Afara de aceasta, in laringe, trahee si bronhii exista cili vibratili care prin miscarea lor neinterupta contribuie la indepartarea prafului si a altor particule straine. Bronhiile se ramifica in plamani, in canale din ce in ce mai fine, care se termina cu niste vezicule cu pereti subtiri, numite alveole pulmonare. Numarul lor ajunge la cateva milioane. Tocmai in acestea ajunge in cele din urma aerul. Cu fiecare inspiratie, in cazul unei respiratii linistite, in alveolele pulmonare ajung 300-400 ml aer. In cazul intensificarii respiratiei, in plamani patrunde o cantitate de aer de cateva ori mai mare. In plamani, sangele se imbogateste in oxigen. In acelasi timp, bioxidul de carbon din sange trece in aerul din alveolele pulmonare. Pe cand in aerul inspirat exista numai urme de bioxid de carbon (0,03%), in aerul expirat concentratia acestuia este de aproximativ 3,5%. Afara de aceasta, prin plamani se elimina zilnic din organism aproximativ 0,3-0,4 l apa. Aerul expirat este totdeauna bogat in vapori de apa. De aceea in zilele reci se vad in timpul expiratiei rotocoale de aburi in jurul narilor si gurii. Vaporii de apa ajungand din plamani calzi in atmosfera rece se transforma in mici picaturi de apa.

Activitatea plamanilor poate fi mult intensificata

Suprafata totala a alveolelor pulmonare este foarte mare si atinge 150 m², adica ea este de 100 de ori mai mare decat intreaga suprafata a corpului omenesc. Numarul respiratiilor pe minut oscileaza intre 16 si 20; in acest interval prin plamani trec aproximativ 5-6 l aer, iar in sangele omului ajung sa treaca aproximativ 0,25 l oxigen. Asa stau lucrurile cand ne gasim in repaus, daca de exemplu stam culcati sau stam intr-o pozitie comoda.

In timpul lucrului, frecventa respiratiei si amplitudinea miscarilor cutiei toracice cresc mult si in acest caz prin plamani trec pe minut 20-30 l aer si chiar mai mult. Acest lucru da posibilitatea sa se imbogateasca aportul de oxigen in organism, caci necesarul in oxigen creste mult in timpul muncii intense. Dezvoltarea plamanilor, masura in care se poate mari aportul de oxigen in organism atunci cand este necesar, se apreciaza deobicei prin masurarea capacitatii vitale a plamanului. Asa se numeste cantitatea(volumul) de aer expirata in cursul unei expiratii maxime, dupa o inspiratie cat mai adanca. La barbat, capacitatea vitala a plamanilor este in medie de 3500 cm³; la femeie, ea este ceva mai mica. Aceste cifre pot fi mai scazute la cei care duc un mod de viata sedentar si nu se ocupa cu munca fizica si cu sportul. La sportivii antrenati, ele sunt mult mai ridicate.

Poate fi dirijata respiratia?

In cursul vietii omului, muschii respiratori (diafragmul si muschii intercostali) executa cateva milioane de contractii si totdeauna dupa inspiratie survine expiratia, iar dupa expiratie, inspiratia. Aceasta succesiune precisa a inspiratiei si expiratiei este asigurata de activitatea sistemului nervos. Modificarea frecventei si profunzimii respiratiei in timpul miscarilor si a muncii intense este asigurata in special de sistemul nervos. Toate acestea se petrec de obicei involuntar, fara ca noi sa fim constienti de acest lucru. Dar pana la un anumit grad noi ne putem dirija respiratia si daca dorim putem sa ne dezvoltam aceasta aptitudine. Trebuie sa stim sa ne adaptam ritmul respiratiei la ritmul muncii, de exemplu in timplu mersului fiecare miscare respiratorie trebuie sa se repete ritmic dupa un anumit numar de pasi. In timpul lucrului, vorbitului, cantatului, respiratia trebuie sa aiba de fiecare data alt ritm. De aceea este atat de important sa ne antrenam respiratia. Vedeti aici un exercitiu de respiratie.

Trebuie sa respiram aer curat

De obicei in aer exista praf sau alte impuritati, care patrund in plamani. Este foarte important sa respiram aer curat. Veghind la mentinerea sanatatii publice, igienistii si inginerii elaboreaza diferite metode pentru purificarea aerului atmosferic, mai ales din orase, de fum, praf si substante gazoase straine care ajung in el prin exploatarea incorecta a cuptoarelor din intreprinderile industriale si din alte edificii; de curatenia aerului in locuinta trebuie sa avem grija fiecare dintre noi.

Gimnastica pentru obezi

2010-03-10T04:35:00.000-08:00

In afara de aceasta, gimnastica intareste sistemul nervos, creste capacitatea de munca. Exercitiile bine alese si corect dozate favorizeaza imbunatatirea muncii inimii, plamanilor, stomacului, intestinului, ficatului, rinichilor si regleaza activitatea glandelor cu secretie interna.

Inainte de a se incepe orele de gimnastica este este de dorit sa se ceara sfatul medicului. Deosebit de necesare sunt aceste exercitii atunci cand exista dispnee, palpitatii sau alte tulburari ale activitatii sistemului cardio-vascular.

Cel mai bine este sa se faca gimnastica de doua ori pe zi: dimineata, dupa somnul de noapte si in mijlocul zilei, la 2-3 ore dupa masa de pranz. Inainte de gimnastica camera trebuie bine aerisita; pe timp calduros cel mai bine este sa se faca gimnastica in aer liber. Imbracamintea trebuie sa fie lejera (pantaloni scurti, maieu, pijama etc.) sa nu impiedice miscarile. Pentru exercitiile care se fac in pozitie culcata, trebuie pregatit un covor curat sau o patura. Dimineata se face gimnastica timp de 20-25 minute, iar in cursul zilei de la 15 la 20 de minute. Exercitiile se termina cu o procedura hidrica (frictionare sau dus).

Adesea depunerea de grasime, indeosebi la femei, nu este uniforma; grasimea se depune in regiunea abdominala, pe picioare, gat si centura humerala. De aceea trebuie facute exercitii pentru grupele musculare din locurile de depunere maxima a grasimii, marind treptat volumul lor dupa indicatia medicului, de 2-3 ori.

Exemplu de exercitii fizice pentru femeile obeze

1. Intinderea bratelor in sus. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor, mainile pe sol, degetele stranse in pumni. Se intind pe rand bratele in sus; corpul se tine drept, privirea inainte pe tot parcursul exercitiului. Ritm de executie moderat, respiratia de voie. Se executa cate 10-20 de repetari pentru fiecare mana.

2. Indoirea picioarelor. Din stand cu picioarele departate mai mult decat nivelul umerilor, mainile pe sold. Se executa indoirea pe rand a picioarelor, mutand greutatea corpului de pe un picior pe celalalt, corpul si capul se tin drept pe tot parcursul exercitiului. Respiratia de voie. Ritm moderat. 5-10 repetari pentru fiecare picior.

3. Rasucirea corpului. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor, talpile paralele. Se rasuceste corpul intr-o parte, inclinandu-l putin inainte si ducand bratele de partea catre care se rasuceste corpul. Exercitiul imita miscarile cosasului. Picioarele sunt intinse, talpile nu se misca din loc pe tot parcursul exercitiului. Ritm moderat de executie. Respiratia de voie. Se executa 5-10 repetari de fiecare parte.

4. Intinderea picioarelor inainte. Din stand cu picioarele apropiate, calcaiele lipite si varfurile usor departate. Bratele tinute intinse inainte cu palmele in jos. Se ridica pe rand picioarele intinse inainte incercand sa se atinga cu varful palma mainii. Respiratia este regulata, neretinuta. Ritm de executie moderat. 4-10 repetari pe fiecare picior.

5. Rasucirea trunchiului. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor, bratele ridicate in sus, degetele inclestate. Se executa inclinari ale trunchiului succesiv la stanga, inainte, la dreapta, inapoi. Picioarele nu se indoaie, corpul nu se incovoaie, se tine drept, respiratia nu este intrerupta. Ritm de executie moderat. 2-5 repetari de fiecare parte.

6. Bicicleta. Din culcat pe spate, picioarele indoite, mainile tinute sub cap. Se executa miscari cu picioarele ca la pedalarea pe bicicleta. Ritm moderat. 10-15 secunde.

7. Respiratie profunda. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor, palmele asezate pe partea inferioara a pieptului. Respiratie profunda completa. Ritm moderat. 5-8 repetari.

8. Alergare pe loc. Din stand cu picioarele departate mai putin decat nivelul umerilor, se alearga pe loc ridicand sus genunchii si efectuand miscari energice cu bratele. Se respira in voie fara sa se opreasca respiratia. Ritm de executie moderat, care se intensifica treptat. Durata alergarii 15- 45 secunde.

9. Mersul. Dupa fuga imediat se trece la mersul in ritm moderat, care se incetineste treptat, timp de 1-2 minute.

Exercitii pentru barbatii obezi

10. Inclinarea trunchiului inapoi. Din sezand pe scaun cu varful picioarelor prinse de un obiect imobil. Se ridica mainile in sus si se inclina corpul inapoi, incovoind spatele pana cand mainile ating dusumeaua. Respiratia nu este retinuta. Se executa intr-un ritm moderat. 3-10 repetari.

11. Incovoierea spatelui. Din culcat pe scaun (pe burta), varfurile picioarelor prinse de un obiect imobil, bratele se sprijina pe podea. Se incovoaie spatele, ridicand bratele in sus si ducand capul inapoi. Respiratia este libera, nu trebuie retinuta. Ritm de executie moderat. 3-6 repetari.

12. Lasarea pe maini. Din culcat, sprijinit cu manile pe podea. Se executa indoirea bratelor apropiindu-se pieptul de podea si ducand coatele lateral (inspiratie). Se revine la pozitia de plecare (expiratie). Corpul este intins, ritm moderat de executie. 5-10 repetari.

13. Fandari inainte. Din stand cu picioarele apropiate, se sare inainte cand pe un picior cand pe altul, ridicand o mana in sus si ducand pe cealalta inapoi. Ritm moderat. Respiratia in voie. 3-6 repetari.

14. Fandari intr-o parte cu inclinare. Din stand cu picioarele apropiate se fac fandari la dreapta si la stanga, inclinand corpul si ducand mainile lateral. Se respira liber. Ritm moderat de executie. 3-6 repetari de fiecare parte.

15. Aplecare pe vine cu ridicarea piciorului inainte. Din stand cu picioarele apropiate se executa lasarea(semigenuflexiunea) pe piciorul drept ridicand piciorul stang si mana inainte. Respiratia libera. Miscarea se executa si pe celalalt picior. Ritm moderat. 2-5 repetari.

Nota: Recomandam ca fiecare ora de gimnastica sa fie inceputa prin mers cu ridicarea in sus a genunchilor si miscari energice, largi ale mainilor. Respiratia trebuie sa fie regulata. Barbatilor obezi cu o buna conditie fizica si cu o inima perfect sanatoasa li se recomanda ca dupa exercitii de gimnastica mai usoara sa treaca la exercitii mai grele cum sunt de exemplu exercitiile 10 si 15 de mai sus.

Sfaturi de alimentatie

2010-02-28T06:49:00.000-08:00

In articolul de astazi ne-am gandit sa va oferim cateva sfaturi utile de alimentatie, pentru ca trebuie sa acordam o mai mare atentie asigurarii unei alimentatii complete necesare pentru dezvoltarea multilaterala, armonioasa a omului. Dar aceasta nu este inca totul. Doar, chiar o alimentatie destul de imbelsugata se dovedeste ineficienta si nu asigura o buna sanatate daca, intervalul dintre mese este prea mare, daca nu se respecta ore fixe pentru micul dejun, pranz si cina, daca mancam in mers, in timpul lucrului sau in graba.

De cate ori trebuie sa mancam pe zi?

In urma experimentelor facute de-a lungul timpului, se poate considera ca intervalele dintre mese nu trebuie sa depaseasca 4-5 ore, ceea ce corespunde aproximativ perioadei necesare pentru terminarea digestiei in stomac, cand aceasta poate primi o noua portie de hrana. Dupa acelasi interval functia glandelor digestive se restabileste complet. Aceste particularitati fiziologice ale organismului ne explica de ce, in cazul alimentarii de 4 ori pe zi, creste gradul de asimilare a hranei, se imbunatatesc dispozitia si capacitatea de munca. In cazul imposibilitatii asigurarii a 4 mese pe zi trebuie sa ne alimentam in orice caz de 3 ori pe zi. In unele boli (ulcer gastric si duodenal), ca si in perioada de convalescenta dupa boli grave, mesele trebuie sa fie mai frecvente, iar portiile mici.

Nu plecati la lucru pe stomacul gol!

Prima masa de dimineata trebuie "sa incarce organismul" cu substante nutritive si energie pentru ziua care incepe. Unii au un obicei daunator: pleaca la lucru cu stomacul gol sau isi limiteaza masa de dimineata la un pahar de cafea sau de ceai. Observatiile arata ca la cei care pleaca la lucru fara sa dejuneze, capacitatea de munca scade curand si obosesc mai repede. Acest lucru nu se intampla la cei care inainte de a pleca la lucru dejuneaza pe saturate. Daca se pleaca la lucru cu stomacul gol, organismul ramane vreme indelungata fara substantele nutritive care ii sunt necesare. In asemenea cazuri, intervalul dintre mese poate ajunge pana la 14-15 ore (cina, acasa, la orele 21-22, iar pranzul, ziua urmatoare, la lucru, la orele 11-12 din zi). Acest lucru se rasfrange foarte nefavorabil asupra sanatatii si poate favoriza aparitia bolilor gastro-intestinale, in special ulcerului gastric si duodenal.

Nu lasati intervale mari intre mese!

Noi am spus de acum ca intervalul dintre mese nu trebuie sa depaseasca 4-5 ore. Unii oameni suporta deosebit de greu intervalele mari dintre mese. La ei apare in aceste cazuri o senzatie de slabiciune, care merge uneori pana la o stare de semilesin, devin palizi, se acopera de o sudoare rece si incearca o "foame de lup". La unii apar in astfel de cazuri dureri in epigastru, la altii o senzatie de compresiune cardiaca. Aceasta stare apare datorita scaderii accentuate a cantitatii de glucoza din sange (hipoglicemie). Aceste senzatii suparatoare dispar curand dupa ce se mananca ceva, in special daca se consuma o bucatica de zahar sau dulciuri, care contin hidrati de carbon ce se asimileaza rapid. O mare insemnatate are ora ultimei mese. O cina abundenta chiar inaintea culcarii face ca somnul sa fie nelinistit si nu ofera posibilitatea unei bune odihne. Dar pentru multi este foarte util sa bea cu 1-2 ore inainte de culcare un pahar de lapte, kefir sau ceai cu paine sau cu biscuiti. Acest lucru trebuie facut in special de cei care sufera de unele boli gastro-intestinale si cardio-vasculare.

Repartizarea meselor in cursul zilei

In cazul alimentatiei de 4 ori pe zi, prima masa, de dimineata (dejunul), inaintea plecarii la lucru, trebuie sa fie destul de satioasa si sa reprezinte aproximativ 25% (ca valoare calorica) din hrana unei zile, adica din ratia zilnica. A doua masa, gustarea ( la orele 12-13), trebuie sa prezinte 10-15% din ratia zilnica, pranzul (la orele 17-18) aproximativ 45%, iar cina, 15-20%.

In cazul alimentatiei de trei ori pe zi, masa de dimineata reprezinta aproximativ 30% din ratia zilnica; se pranzeste deobicei in cursul pauzei din timpul lucrului, hrana consumata reprezentand aproximativ 40% din ratia zilnica. In acest caz, stomacul este supus la un efort insemnat in timpul muncii fizice sau intelectuale, ceea ce reflecta nefavorabil asupra dispozitiei, ca si asupra digestiei si asimilarii hranei. Numeroase observatii au aratat ca in cazul alimentarii de 3 ori pe zi, in prima ora dupa un pranz satios se observa o stare de somnolenta, in legatura cu marirea afluxului de sange la stomac, si de aceea este greu sa ne concentram asupra lucrului, ceea ce duce la scaderea capacitatii de munca. Toate acestea arata aventajele alimentarii de 4 ori pe zi.

Alimentatia celor care lucreaza in schimburi de dupa masa si de noapte

Regimul de alimentatie trebuie sa fie adaptat la conditiile de munca. Astfel, celor care lucreaza in schimbul de dupa masa li se recomanda sa dejuneze la orele 8-9 dimineata si sa pranzeasca inaintea plecarii la lucru, la orele 14-15. A treia oara trebuie sa se manance in cursul pauzei din timpul lucrului, iar cina dupa lucru. La cei care lucreaza in schimbul de noapte, prima jumatate a zilei este folosita pentru somn. In legatura cu aceasta, primul dejun dupa lucru trebuie sa fie frugal, pentru a nu impiedica aparitia unui somn linistit. Dupa somn, la orele 17-18, trebuie sa se pranzeasca, iar dupa 4-5 ore (inaintea plecarii la lucru) sa se cineze. Noaptea in timpul lucrului se recomanda consumarea unei gustari usoare si a unui pahar de ceai dulce.

Mancati intotdeauna la aceleasi ore!

In vremea mancarii si un timp oarecare dupa aceea, glandele digestive produc o cantitate destul de insemnata de sucuri, dupa care au nevoie de odihna. In timpul pauzei care dureaza cateva ore, glandele primesc din sange noi cantitati de substante, necesare pentru producerea sucurilor digestive, si dupa aceea isi reincep activitatea. In legatura cu acest ritm de activitate a glandelor digestive este necesar sa se respecte un anumit regim de alimentatie. Trebuie sa se manance totdeauna la aceleasi ore, in care caz organele digestive se adapteaza perfect la aceasta alimentatie ordonata, apetitul aparand la orele de masa obisnuite. Activitatea glandelor digestive va fi in aceste conditii maxima, iar capacitatea digestiva a sucurilor va fi cea mai ridicata. Alimentatia neregulata dezorganizeaza activitatea glandelor digestive. Observatiile medicilor arata ca o mare parte din bolile gastro-intestinale cronice, survin din cauza unei alimentatii neregulate. Iata de ce pentru prevenirea acestor boli este foarte important sa se fixeze anumite ore pentru dejun, pranz si cina, si sa se manance zilnic la aceleasi ore.

Acordati mancarii un timp si o atentie suficiente

Multi s-au obisnuit sa manance foarte rapid, uneori chiar fara sa intrerupa munca. Aceasta impiedica, nu numai asimilarea hranei, dar exercita si o influenta nefavorabila asupra organelor digestive si asupra intregului organism. Hrana in aceste cazuri nu este bine mestecata si este insuficient imbibata cu saliva. Bucatile mari de mancare irita mecanic mucoasa gastrica delicata si sunt mai putin accesibile actiunii sucului gastric. Hrana rau mestecata este retinuta mult timp in stomac si provoaca o senzatie de greutate in epigastru. O mestecare minutioasa a hranei are o foarte mare insemnatate pentru o digestie corecta si pentru o asimilare normala a alimentelor.

Nu va distrageti atentia de la mancare!

In timpul mancarii nimic nu trebuie sa ne distraga atentia; trebuie sa mancam in liniste, in conditii placute. O fata de masa alba ca zapada, florile de pe masa, iluminatul bun, linistea si o muzica placuta, toate acestea au o actiune calmanta si permit sa ne concentram asupra mancarii. O buna dispozitie contribuie la cresterea apetitului si datorita acestui lucru digestia decurge mai bine, iar hrana se asimileaza mai complet. Din contra, discutiile galagioase si certurile din timpul mesei, cititul cartilor si ziarelor, influenteaza nefavorabil asupra digestiei.

Hatha Yoga

2010-02-28T03:29:00.000-08:00

Hatha Yoga este o ramura a Yoga aparuta acum aproximativ 1000 de ani in vechea Indie caracterizandu-se printr-un sistem complex care imbina religia cu forme de exercitii fizice, exercitii respiratorii si metode de concentrare. Deci Yoga este un sistem foarte complex de atitudini de comportament, exercitii fizice si psihice. Yoga inseamna "unire", si se refera la unirea omului cu natura, Universul (Hatha = soarele si luna).

Yoga clasica cuprinde urmatoarele componente:

- comportamentul general (reglarea raporturilor omului cu lumea din jur si cu sine insusi)

- asanas (pozitii ale corpului)

- pranayamas (exercitii de respiratie)

- exercitii de concentrare si meditatie.

Efectele practicarii sistemului Hatha Yoga

In urma cercetarilor stiintifice facute s-au confirmat posibilitatile nelimitate ale Hatha Yoga pentru capacitatea de pregatire psihica si fizica si pentru sanatatea individului. Astfel, organele interne sunt alimentate cu mai mult sange si oxigen; coloana vertebrala este intarita si sunt inlaturate posibilele dizarmonii dintre discurile vertebrale; este imbunatatita calitatea sangelui; musculatura este mentinuta elastica si sanatoasa; este reglata activitatea glandelor endocrine. Cei care practica Yoga vor resimti si efectele psihice. Se imbunatateste capacitatea de relaxare, de efort psihic, de concentrare, creste senzatia de liniste si calm si se imbunatateste rezistenta la stres.

Aceste efecte benefice se realizeaza numai atunci cand se exerseaza practic si cu regularitate, o perioada de timp mai lunga si pe cat posibil aproximativ la aceleasi ore la inceput. Exercitiile se pot efectua zilnic sau de cel putin trei ori pe saptamana.

Totusi, un sistem de exercitii luat singur, cu excluderea celorlalte sisteme, nu poate fi calificat drept un sistem yoghin si nu putem spune in mod definitiv ca a participa numai la exercitiile yoga, va contribui la obtinerea unei stari de sanatate, doar pentru ca e vorba de exercitii yoghine. Astfel exercitiile vor deveni yoghine daca sunt executate intr-o atitudine yoghina (o concentare maxima pe parcursul efectuarii programului, asociata cu o respiratie lenta, calma si profunda; inspiratia si expiratia efectuandu-se numai pe nas, si numai la nivelul abdomenului). Click aici pentru a vedea un exercitiu de respiratie care va va ajuta in invatarea respiratiei abdominale.

Va prezint acum un program complex de posturi pe care l-am realizat, adresat celor care vor sa se initieze in Hatha Yoga:

1) Stand intr-un picior, cu talpa celuilalt picior fixata pe partea interna a coapsei piciorului intins si mainile deasupra capului cu palmele apropiate. Piciorul este intins iar spatele drept. Este foarte important sa va concentrati, sa gasiti echilibrul (toata greutatea corpului sa fie repartizata egal pe talpa piciorului intins). Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Exercitiul se executa si cu celalalt picior. Un excelent exercitiu de echilibru corporal si acumulare de energie in organism.

2) Din stand cu talpile paralele cu greutatea corpului repartizata egal pe ambele picioare, se executa o flexare usoara din genunchi concomitent cu ducerea bratelor prin lateral spre inainte sus. Degetele sunt rasfirate si intinse, privirea printre brate, la nivelul palmelor. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu pentru picioare puternice si contractie a musculaturii spatelui.

3) Din aceeasi pozitie ca la ex.2, se flexeaza putin mai mult genunchii, se apropie si se coboara usor bratele cu palmele lipite, si se plaseaza partea posterioara a unui brat pe coapsa. Se produce o rasucire a trunchiului. Privirea in sus spre tavan. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Se ridica usor trunchiul si se executa rasucirea trunchiului si mentinere pe cealalta parte. Un excelent exercitiu pentru picioare puternice, de intindere si reacomodare a zonei lombare.

4) Din stand cu picioarele departate mai mult decat nivelul umerilor, se executa ridicarea bratelor intinse pana la nivelul umerilor, rotarea talpii unui picior astfel incat talpa piciorului rasucit sa fie perpendicular pe celalalt picior. Se executa indoirea trunchiului lateral pe partea piciorului "rasucit". Privirea in sus. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se revine in pozitia initiala(odata cu ridicarea trunchiului se rasuceste si talpa piciorului) si se executa miscarea pe cealalta parte. Se respira in abdomen, lent si profund.

5) Stand in forta cu sprijin pe brate si varfurile picioarelor, genunchii intinsi, picioarele paralele. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen, lent si profund.

6) Stand in forta cu sprijin pe palme si talpile picioarelor cu trunchiul formand un echer. Genunchii intinsi. Se apasa in palme. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen, lent si profund. Un excelent exercitiu de intindere a partii posterioare a corpului; dezvolta un spate si umeri puternici.

7) Din stand ghemuit cu picioarele sub fesieri, mainile pe langa corp. Se duc bratele intinse prin inainte sus, avand palmele cu degetele incrucisate deasupra capului; palmele privesc spre tavan. Privirea inainte. Spatele drept, bratele intinse. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen, lent si profund. Un excelent exercitiu de contractie a musculaturii paravertebrale a spatelui si umerilor.

8) Din stand ghemuit cu picioarele sub fesieri cu mainile pe langa corp. Se duc bratele prin inapoi, sus, cu degetele inclestate; se trag umerii inapoi si se unesc omoplatii. Spatele drept, pieptul scos in afara. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen, lent si profund. Un excelent exercitiu de indreptare si relaxare a spatelui si de reacomodarea a articulatiei scapulohumerale.

9) Din culcat ventral (pe burta), picioarele paralele, se executa ridicarea trunchiului in extensie cu impingere in palme. Miscarea se executa lent. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira lin pe nas. Un excelent exercitiu de contractie a musculaturii posterioare (spate, fesieri), de intindere a musculaturii anterioare a trunchiului si de reacomodare a vertebrelor toracale.

10) Din stand ghemuit cu genunchii departati (talpile se ating in lateral sub fesieri) se executa aplecarea trunchiului cu bratele intinse inainte, fruntea lipita de sol. Se apasa constant in palme pe sol. Se mentine pozitia 20-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de intindere si relaxare a spatelui.

11) Stand in fandare, piciorul dinapoi intins, sprijinul pe vafrurile degetelor. Privirea inainte sus. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

12) Din pozitia 11 se executa ridicarea trunchiului odata cu ducerea bratelor prin lateral inainte sus; privirea printre brate, sus. Se incearca gasirea echilibrului. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

13) Din pozitia 12 se executa extensia spatelui cu o usoara arcuire, astfel incat trunchiul este perpendicular pe sol, capul in extensie, privirea spre tavan, palmele cu degetele inclestate. Se incearca gasirea echilibrului. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de contractie a musculaturii picioarelor, spatelui, fesierilor.

14) Din pozitia 13 se executa coborare usoara din fandare pana cand genunchiul piciorului dinapoi atinge solul, bratele coborate ating solul cu degetele rasfirate, privirea inainte sus. Se incearca impingerea usoara a corpului inainte pe piciorul fandat pentru o mai buna intindere a membrelor inferioare si a soldului. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

15) Din pozitia 14, se executa ridicarea trunchiului si extensie cu usoara arcuire, odata cu ducerea bratelor intinse prin inainte sus. Privirea spre tavan. Se incearca impingerea usoara a corpului inainte pe piciorul fandat pentru o intindere mai buna a membrelor inferioare si soldului. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

16) Stand ghemuit cu picioarele apropiate sub fesieri, fruntea pe sol, bratele pe langa corp. Se incearca senzatia de "corp usor" si relaxare totala a corpului. Se mentine pozitia 30-40 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

17) Din pozitia 16 se ridica bratele prin inapoi sus avand palmele cu degetele inclestate; fruntea este lipita pe sol. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

18) Din pozitia 17, se executa ridicarea usoara, lenta, a trunchiului odata cu impingerea in genunchi si rularea usoara a capului(dinspre frunte spre crestet) pe sol astfel incat in pozitia finala sprijinul corpului este pe cap si genunchi. Se incearca gasirea echilibrului si repartizarea egala a greutatii corpului pe genunchi si cap. Se mentine pozitia 10-20 secunde si se revine usor in pozitia initiala (poza 16). Se respira in abdomen lent si profund. Exercitiul necesita o saltea mai groasa pentru a evita durerea atunci cand corpul se sprijina pe cap.

19) Din stand culcat dorsal cu genunchii indoiti, picioarele paralele usor departate, sprijinite pe talpi, bratele pe langa corp. Se executa ridicarea bazinului, impingand usor in talpi, odata cu ducerea bratelor prin inainte sus peste cap. In pozitia finala sprijinul corpului este pe talpi si umeri(omoplati). Bazinul este ridicat. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se inspira in abdomen, lent, usor. Un excelent exercitiu care aduce o intarire a musculaturii spatelui (lombara, paravertebrala, erectori spinali, fesieri), si o reacomodare a vertebrelor toraco-lombare. Este un exercitiu de baza care face posibila efectuarea mult mai usoara a celorlalte posturi.

20) Sezand cu picioarele intinse inainte si paralele, cu talpile perpendiculare pe sol, genunchii rotiti usor spre interior, spatele drept, umerii si bratele relaxate. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se inspira in abdomen lent si profund.

21) Din pozitia initiala (poza20) se inclina trunchiul usor inapoi, se ridica usor picioarele indoite din genunchi cu gambele paralele cu solul, bratele tinute intinse deoparte si de alta a gambelor (palmele nu ating gambele). Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de contractie a intregului corp (in special musculatura abdominala).

22) Din sezand cu picioarele intinse inainte si paralele, cu talpile perpendiculare pe sol, genunchii rotiti usor spre interior, spatele drept, umerii si bratele relaxate. Se executa aplecarea trunchiului odata cu ducerea bratelor inainte, degetele mainilor prind falangele picioarelor. Privirea inainte. Se mentine pozitia 20-40 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de intindere a spatelui, bratelor si picioarelor. Exercitiul aduce mai mult sange in organele interne.

23) Stand pe omoplati - Din culcat dorsal cu bratele intinse pe langa corp, picioarele paralele. Se executa ridicarea picioarelor lipite sus la verticala odata cu impingerea bazinului in sus, mainile indoite din coate sprijina spatele, coatele pe sol. Se incearca gasirea echilibrului corporal. Se mentine pozitia 10-30 secunde pentru inceput, cu timpul urmand a se ajunge pana la cateva minute(2-3). Un excelent exercitiu de echilibru corporal si de umplere cu mai mult sange a organelor interne. Exercitiul nu este indicat celor care sufera de afectiuni ale aparatului circulator(inima).

24) Din stand pe omoplat se executa coborarea picioarelor si ducerea lor intinse peste cap, bratele intinse pe sol inapoia spatelui cu palmele in jos, paralele cu corpul. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de intindere a musculaturii posterioare a corpului si de aducere a unei mari cantitati de sange in organele interne.

25) Exercitiul 25 continua exercitiul 24, se flexeaza usor genunchii si se aseaza pe frunte. Se mentine pozitia 10-30 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Un excelent exercitiu de relaxare si de umplere cu o mare cantitate de sange a organelor interne.

26) Exercitiul 26 continua exercitiul 25, se duc bratele usor cuprinzand gambele cu degetele palmelor inclestate. Se mentine pozitia 10-20 secunde. Se respira in abdomen lent si profund. Revenirea se face prin rularea corpului usor inainte; se mentine pozitia corpului ghemuita in timpul rularii.

27) Din stand culcat dorsal cu picioarele intinse, bratele se duc lateral la nivelul umerilor formand un T. Se executa indoirea genunchilor si ducerea lor spre o parte concomitent cu rasucirea trunchiului. Capul este intors cu privirea spre partea opusa genunchilor. Pozitia corpului relaxata, umerii relaxati. Se mentine pozitia 20-40 secunde. Se respira in abdomen lent si profund.

Nota: Acesta este un sistem de posturi Hatha Yoga adresat incepatorilor. Inainte de a incepe progamul recomandam o incalzire a tuturor grupelor musculare, articulatiilor, ligamentelor si tendoanelor pentru a evita posibilele accidentari usoare(intinderi musculare sau ale tendoanelor). Incercati sa efectuati exercitiile intr-un ritm lent, respirand pe nas la nivelul abdomenului. Cand efectuati un exercitiu de intindere duceti membrul pana in punctul unde simtiti o tensiune medie in muschi, tendoane. Daca simtiti o tensiune prea mare in muschi, dati incet inapoi pana ce tensiunea va deveni suportabila si usor de mentinut. Cu timpul, daca practicati Hatha Yoga, miscarile vor deveni mai usoare. Exercitiile se pot executa si pe un fond muzical adecvat, ex: Buddha Bar, ceea ce va va aduce mai aproape de spiritul Yoga, va va face sa aveti o atitudine pozitiva, o liniste spirituala, o concentrare maxima.

Bronzarea si insemnatatea sa pentru sanatate

2010-02-18T11:18:00.000-08:00

In pielea omului se gaseste totdeauna o anumita cantitate de pigment care ii ofera o culoare sau alta. In urma actiunii indelungate a razelor solare, pielea se inchide la culoare, capatand o nuanta bruna. Pigmentatia pielii se intensifica, nu numai in urma actiunii razelor ultraviolete, ci si a spectrului vizibil si a razelor infrarosii. Razele infrarosii dau de obicei o pigmentare neuniforma, dar durabila. Pigmentatia cea mai intensa si mai durabila apare in urma actiunii simultane a tuturor razelor spectrului solar (pigmentatia pielii poate survenii si in urma actiunii razelor roentgen sau a radiului).

Grecii antici considerau bronzarea pielii ca semn al puterii fizice si al unei sanatati deosebite, al rezistentei si barbatiei. Si in prezent bronzarea reprezinta pentru multi ceva foarte atragator. Pielea bruna-inchis sau bronzata a unui om care a facut bai de soare provoaca adesea invidia acelora care nu au putut sa obtina rezultatul dorit atat de mult. Totusi nu exista baze pentru a identifica gradul bronzarii cu o calire reusita.

In conditii identice, la unii oameni, bronzarea apare foarte rapid si este mai puternic exprimata, iar la altii, cu toata expunerea indelungata la soare, bronzarea este slaba. Acest lucru se datoreste faptului ca la unii capacitatea de formare a pigmentului din piele este mai mare, iar la altii mai mica.

Celor care se straduiesc sa obtina cu orice pret o bronzare buna este necesar sa li se aminteasca pericolele pe care le pot intalni in calea realizarii dorintei lor. Iradierea solara mult prea intensa si prea indelungata poate duce la supraexcitarea sistemului nervos si cardio-vascular. De aceea, calirea prin soare (bronzarea) trebuie sa se dozeze cu strictete si sa se faca treptat.

Arsura de soare si insolatia

Actiunea prea indelungata sau prea puternica a razelor solare poate provoca arsura pielii. Asemenea arsuri survin destul de des la munte sau pe tarmul marii sau al lacurilor, deoarece aici, temperatura relativ nu prea ridicata a aerului si vantul, modereaza mult senzatia de supraincalzire, semnal al primejdiei ce ne ameninta si care ne determina sa luam masuri la timp pentru a ne feri de radiatia solara peste masura de intensa.

Toate razele care intra in compozitia spectrului solar sunt capabile sa provoace arsuri pielii, dar cauza principala a acestora este, de obicei, absorbtia exagerata de catre piele a razelor ultraviolete. In forma cea mai usoara a arsurii de soare, pielea se inroseste, apare eritemul.

In cazul unei arsuri mai grave, straturile superficiale ale pielii se exfoliaza, in urma carui fapt apar vezicule umplute cu lichid; aceste vezicule se sparg dupa aceea. Actiunea peste masura de mare a razelor ultraviolete poate duce la necroza (mortificarea) unor portiuni de piele. Daca arsura cuprinde portiuni mari ale pielii, survin greturi, uneori varsaturi, ridicarea temperaturii, frisoane, tremuraturi ale mainilor si picioarelor. In cazul unei actiuni foarte intense si indelungate a razelor solare, in special cand actiunea lor se exercita asupra capului descoperit, poate sa survina insolatia, in urma supraincalzirii creierului de catre razele solare puternic penetrante (rosii si infrarosii). Acest lucru se intampla in urma unei insuficiente protejari a capului fata de razele solare directe. In cazul insolatiei, celui in cauza trebuie sa i se acorde neintarziat ajutor medical (vezi primul ajutor in caz de insolatie si soc termic).

Stereotipul dinamic si regimul de viata

2010-02-12T07:33:00.000-08:00

La majoritatea oamenilor, in viata lor de toate zilele, exista o anumita impartire a timpului zilei, mai mult sau mai putin constanta. Cam la aceleasi ore, ei se scoala si se culca, la aceleasi ore lucreaza si se odihnesc, dejuneaza, pranzesc si cineaza, s.a.m.d.

O anumita succesiune a acestor activitati este asociata cu o anumita succesiune a proceselor nervoase din creier, care se repeta zi de zi, stereotip. Ca rezultat se elaboreaza stereotipul dinamic. Cu cat se repeta mai frecvent si mai indelungat in aceeasi succesiune aceleasi miscari de lucru, cu atat ele sunt indeplinite mai usor si mai perfect. De formarea stereotipului dinamic este legata si formarea numeroaselor deprinderi in viata noastra, motiv pentru care executam mai usor ceea ce intra in cadrul deprinderilor noastre, cheltuind mai putine eforturi.

Pentru a nu obliga sistemul nervos sa faca frecvente "distrugeri" ale stereotipului este de dorit sa se evite schimbarile frecvente legate de succesiunea muncii, odihnei, somnului etc., sau cu alte cuvinte este de dorit sa se respecte permanent un regim uniform de munca, odihna, somn, alimentatie, ceea ce usureaza mult activitatea tuturor organelor corpului nostru si in primul rand a sistemului nervos.

Lipsa unui regim uniform, un ritm de munca dezordonat si somnul neregulat fac ca un stereotip sa fie inlocuit foarte des cu altul; aceste "ruperi" frecvente ale stereotipului sunt greu suportate de sistemul nervos. Un asemenea mod se resfrange negativ asupra sanatatii si capacitatii de lucru. Uneori insa modul nostru de viata obisnuit, regimul obisnuit contravine cerintelor igienice, nu corespunde conditiilor noi, aparute, de exemplu, dupa mutarea intr-o regiune cu un alt climat sau dupa trecerea intr-o alta munca etc. In asemenea cazuri se poate si trebuie introduse modificarile necesare in regim, iar dupa un timp se vor restructura si stereotipurile dinamice corespunzatoare din sistemul nervos central.

Alcatuind impartirea timpului unei zile trebuie prevazuta o alternare justa a muncii si odihnei, alternarea diverselor genuri de activitati. Trebuie prevazut un timp suficient pentru odihna, pentru sederea in aer liber, pentru somn; nu trebuie sa existe intervale prea lungi intre mese.

Printr-un regim corect de munca, veghe si somn, printr-un regim alimentar corect omul isi mentine ani indelungati o sanatate perfecta si o capacitate de munca ridicata.

Culturismul pentru copii

2010-02-07T06:29:00.000-08:00

Este foarte adevarat ca intrebuintarea greutatilor mari dauneaza organismului copilului. Dar este tot adevarat ca folosirea greutatilor mici, combinata cu jocuri si cu exercitii de mobilitate, ajuta la cresterea si mentinerea unei sanatati perfecte a organismului copilului, astfel prevenind predispunerea la sedentarism si obezitate inca din perioada pubertara (10-13 ani).

Individualizarea joaca in acest caz un rol foarte important. In functie de particularitatile fiecarui copil, antrenorul(profesorul) impreuna cu medicul vor stabili exercitiile si greutatile cu care se va lucra.

Cercetarile si experientele efectuate de Bob Hoffman, Joe si Ben Weider (intemeietorii culturismului), demonstreaza ca exercitiile de culturism efectuate sub o stricta supraveghere pedagogica si medicala, nu sunt daunatoare copiilor incepand in jurul varstei de 10 ani.

Limitele superioare recomandate de majoritatea autorilor (Weider, Hoffman) in ceea ce priveste incarcatura sunt urmatoarele:

- intre 11 si 13 ani 30% din greutatea corpului;

- intre 14 si 15 ani 75% din greutatea corpului;

- peste 16 ani 100% (pentru segmentele cu masa mare musculara). Aceste limite pot varia, cu respectarea gradarii si a particularitatilor individuale. Copii foarte bine dezvoltati pot lucra chiar mai intens.

Se recomanda sa nu se utilizeze greutati de peste 2,5 kg in exercitiile de culturism pentru copiii cu varsta in jur de 13 ani. Numarul de repetari nu trebuie sa fie mai mare de 6 si se lucreaza in 2 serii (reprize) pentru fiecare exercitiu.

Antrenamentele vor dura 15-20 minute si vor avea loc de doua ori pe saptamana (de exemplu: luni si vineri). Intre antrenamente se recomanda jocuri sportive, inot, sporturi de iarna, excursii etc.

Prezentam acum un complex de exercitii special pentru copii din care se pot alege miscari in raport cu particularitatile individuale ale copiilor.

Complex de exercitii

1. Din stand cu doua gantere tinute in maini in dreptul umerilor (palma priveste in fata), se executa intinderea alternativa sau simultana a bratelor in sus si revenire. Exercitiul se poate efectua si din sezand pe o banca. Se efectueaza 2 serii a cate 4-6 repetari/serie.

2. Din stand cu doua gantere in maini cu bratele pe langa corp (palmele privesc spre coapse in lateral, in pozitia initiala), se executa flexia bratelor odata cu rotarea palmelor spre interior (in pozitia finala palmele privesc spre piept). 2 serii x 4-6 repetari/serie.

3. Din stand cu doua gantere in maini, cu mainile tinute intinse deasupra capului, se executa extensia bratelor si apoi intinderea bratelor in sus si revenire. 2 serii x 4-6 rep/serie.

4. Din culcat inainte pe o lada cu picioarele blocate la scara fixa se executa extensia trunchiului (hiperextensii) si revenire. Miscarea se executa lent pe tot parcursul. Exercitiul se poate executa si la aparatul de hiperextensii. 2 serii x 5-6 rep/serie.

5. Din atarnat la scara fixa se executa ridicarea picioarelor la orizontala alternativ indoite, apoi intinderea lor si departare. 2 serii x 5-6 rep/serie.

6. Din stand cu bratele intinse in sus tinand in maini doua gantere se executa indoirea laterala a trunchiului si revenire. Miscarea se executa lent pe tot parcursul. 2 serii x 4-6 rep/serie.

7. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor se executa semigenuflexiuni cu haltera pe umeri. Pe tot parcursul miscarii spatele este tinut drept si genunchii paraleli, impingerea se executa mai mult cu forta din calcaie. 2 serii x 4-6 rep/serie.

8. Din stand cu haltera pe umeri sau cu doua gantere tinute in maini, se executa ridicarea pe varfuri si revenire. 2 serii x 4-6 rep/serie.

9. Din stand atarnat la inele, se executa rotarea corpului pastrand in punct fix talpile pe sol. 2 serii x 5-6 repetari in ambele sensuri.

10. Din stand cu doua gantere in maini in dreptul umerilor se executa intinderea bratelor inainte si revenire. 2 serii x 4-6 rep/serie.

11. Din stand cu doua gantere in maini in dreptul umerilor se executa intinderea bratelor in lateral si revenire. 2 serii x 4-6 rep/serie.

12. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor avand pe spate un baston tinut cu mainile de capete, se executa indoiri laterale ale trunchiului. 6 repetari de fiecare parte in 2 serii.

13. Din stand cu picioarele departate la nivelul umerilor bastonul tinut la spate la nivelul coatelor, se executa rasucirea trunchiului. 6 rasuciri de fiecare parte in 2 serii.

14. Din atarnat la bara, se executa ridicarea picioarelor descriind cercuri mari, in ambele sensuri.

15. Din atarnat la bara, se executa trecerea picioarelor indoite printre brate si revenire. 2 serii x 3-4 rep/serie.

16. Catarare la franghie cu ajutorul bratelor si picioarelor. Se efectueaza 4-5 m de urcare, in 2 serii(reprize).

17. Deplasare in brate la paralele. Se efectueaza pe distanta de 2-3 m, in 2 serii.

Nota: Acesta este un exemplu de exercitii de culturism pentru copii conceput pentru a va usura alegerea exercitiilor in cazul in care copilul este supravegheat de parinti, in efectuarea programului de exercitii. In acest caz trebuie sa stim urmatoarele: de la primele exercitii de gimnastica, copilul trebuie invatat sa respire intotdeauna pe nas ritmic si adanc, sa nu-si tina niciodata respiratia. Trebuie avut grija in mod permanent ca copilul sa-si mentina o tinuta corecta, cu capul usor ridicat, corpul si picioarele drepte, umerii trasi putin inapoi, pieptul bombat si abdomenul putin supt (tinuta corecta trebuie asigurata pentru tot cursul zilei: cand merg, cand sed, in timpul cititului, mesei etc). Copiii trebuie sa-si indeplineasca toate exercitiile corect. Este foarte bine ca insisi parintii, dupa ce invata in prealabil exercitiile, sa le demonstreze copilului, iar, ulterior, pe masura necesitatilor, sa le corecteze greselile nu numai prin cuvinte ci si prin exemplul personal. Cand copilul isi insuseste bine exercitiile si se obisnuieste cu ritmul corect, trebuie sa i se dea posibilitatea sa-si faca lectia(antrenamentul) singur, insa intotdeauna sub controlul celor mari.

Cheltuielile energetice si valoarea calorica a hranei

2010-02-05T05:05:00.000-08:00

Am fost intrebat de multe ori de-a lungul timpului despre cheltuielile de energie zilnice ale organismului, despre cata hrana trebuie sa consumam pentru a slabi, a ne ingrasa sau a ne mentine greutatea corporala, pentru a obtine un fizic frumos si nu in ultimul rand, pentru a nu ne afecta sanatatea. Vom descrie in acest articol cateva lucruri utile, de baza care ne vor ajuta sa aflam proportia aproximativa intre energia cheltuita si valoarea calorica a hranei.
Trebuie sa stim ca energia cheltuita de organism se masoara de obicei in unitati calorice, in calorii mari. Tot in calorii se masoara si energia chimica "ascunsa" a hranei. S-a stabilit ca 1 g de hidrati de carbon sau proteine produc prin oxidarea in organism 4,1 cal mari, iar 1 g de grasimi, 9,3 cal mari. De aceea cunoscand compozitia produselor alimentare se poate determina valoarea calorica a hranei, adica se poate calcula cate calorii va produce ea prin oxidarea in organism.

Valoarea calorica a hranei trebuie sa corespunda cheltuielilor energetice din organism, care variaza in functie de diversele conditii de munca si existenta, de varsta etc.

Ce se intampla daca timp indelungat cheltuielile energetice din organism depasesc valoarea calorica a hranei?

In acest caz hrana nu poate asigura inlocuirea completa a substantelor distruse in organism si de aceea grautatea corpului va scadea. O asemenea alimentatie va fi insuficienta.
In cazul unei alimentatii exagerate, valoarea calorica a hranei este mai mare decat cheltuielile energetice din organism; de aceea o parte mai mult sau mai putin insemnata din hrana se depune "ca rezerva", mai ales sub forma de grasime.
Daca aceste rezerve de grasime din organism iau proportii mari, ele duc la cresterea insemnata a greutatii corpului, ingreuneaza munca aparatului cardio-vascular si a altor organe care se reflecta nefavorabil asupra sanatatii.
Cheltuielile energetice din organismul omului reprezinta o marime variabila, care se schimba in functie de diferitele conditii de viata, munca si existenta. Cheltuielile energetice sunt minime atunci cand omul care nu a mancat timp de cateva ore se afla intr-un repaus complet in pat si muschii lui nu lucreaza. In aceste conditii la o temperatura a aerului inconjurator de 20 grade, se determina asa-numitul metabolism bazal. La un om in greutate de aproximativ 70kg, metabolismul bazal corespunde in medie 1400-1700 cal mari/zi; el poate varia in functie de greutatea corpului, varsta, ca si de particularitatile individuale ale organismului. Intensitatea metabolismului este reglata de sistemul nervos central - scoarta cerebrala.

Metabolismul bazal se modifica in unele stari patologice, el creste in timpul febrei, dar si in cazul activitatii marite a glandei tiroide si se reduce mult in cazul hipofunctiei(activitate scazuta) a acestei glande.
Metabolismul si cheltuielile energetice cresc vizibil in timpul muncii, in special in timpul celei legate de o activitate musculara intensa. Bineinteles ca in legatura cu aceasta creste si necesitatea unui aport marit de noi surse energetice prin alimentatie. Si cu cat cere munca o incordare fizica mai mare, cu atat trebuie marita mai mult valoarea calorica a hranei.

Iata acum un calcul aproximativ, care arata din ce se compune cheltuiala energetica a organismului unui om adult, in greutate de 70 kg, in cazul unei munci fizice usoare:
Cheltuiala energetica, necesara pentru acoperirea metabolismului bazal, inclusiv cele 8 ore de somn = 1700 cal mari.
Mersul la lucru (1 ora) = 98 cal mari.
Munca fizica (8 ore) = 600 cal mari.
Odihna acasa in repaus (2 ore) = 56 cal mari.
O plimbare comoda (1 ora) = 70 cal mari.
O munca fizica usoara acasa (2-3 ore) = 150 cal.
Cheltuiala energetica pentru mentinerea corpului intr-o anumita pozitie in timpul meselor, cititului etc(2 ore) = 82 cal.
Cheltuiala de energie in urma cresterii metabolismului din cauza consumarii hranei = 170 cal.
Cheltuieli energetice totale = 2926 cal mari/zi.
Din aceste cifre se vede ca orice incordare fizica, in cazul trecerii omului din starea de repaus complet intr-o stare legata de activitatea muschilor, determina o cheltuiala suplimentara de energie.

In concluzie, o alimentatie normala, care sa acopere toate necesitatile organismului si sa asigure conditii favorabile pentru activitatea tuturor organelor, va fi numai aceea in care valoarea calorica a hranei va corespunde cu cheltuielile energetice din organism.

Pentru a afla cum putem calcula necesarul caloric al hranei zilnice dati click aici si cautati rubrica Calcule de alimentatie.

Alimentatia si profesiunea

2010-01-31T06:55:00.000-08:00

Valoarea cheltuielilor zilnice de energie la diferiti oameni si prin urmare si valoarea calorica a hranei lor variaza mai ales in legatura cu caracterul muncii efectuate de ei. Cercetarile au aratat ca, din acest punct de vedere, profesiunile se pot impartii in patru categorii: profesiuni nelegate de munca fizica, profesiuni legate de munca fizica mecanizata, cele legate de o munca nemecanizata sau partial mecanizata, cele legate de o munca grea nemecanizata.

Valoarea calorica a hranei, recomandata pentru prima categorie de profesiuni, este in medie de 3000 de calorii/zi, pentru categoria a doua este de 3500 de calorii, pentru categoria a treia de 4000 de calorii si pentru a patra de 4500-5000 de calorii.

S-a studiat valoarea cheltuielilor energetice in cazul diferitelor genuri de munci din agricultura, in perioada muncilor agricole de primavara, vara si toamna; s-a observat ca cheltuielile energetice sunt cu atat mai mici, cu cat mai mare este gradul de mecanizare a muncii. Astfel, la cei care coseau cu coasa, cheltuielile energetice zilnice atingeau 7000 de calorii, pe cand la cei care lucrau pe cositoare, abia de 3500 de calorii. In medie, in cazul muncii agricole mecanizate, cheltuielile energetice reprezinta aproximativ 4000 de calorii/zi.

Unii socotesc ca cei care depun o munca intelectuala au nevoie de un regim alimentar oarecum special. Insa aceasta parere nu este fondata. Trebuie doar sa se ia in considerare faptul ca multi dintre cei care depun o munca intelectuala se misca putin, duc un mod de viata sedentar. De aceea, in alimentatia lor trebuie limitata cantitatea de substante care servesc ca surse principale de energie, adica a hidratilor de carbon si grasimilor.

Numeroase cercetari au aratat ca activitatea cerebrala nu determina o crestere insemnata a cheltuielilor energetice si a metabolismului in intreg organismul. De aceea, chiar in perioadele de munca intelectuala intensa, greutatea corpului nu se modifica vizibil.
Creierul omului ca si celelalte organe ale corpului, are nevoie de o alimentatie completa. Se poate spune numai ca in cazul unei munci intelectuale intense creste necesitatea de vitamine si mai ales de vitamina B1, ca si de lecitina, care se gaseste in lapte, oua si in alte cateva produse (insa in cazul arterosclerozei si la oamenii in varsta, cantitatea de oua din hrana trebuie eliminata).

Ceaiul, Cafeaua si Cacaua

2010-01-26T05:49:00.000-08:00

Ceaiul, cafeaua si cacaua contin asa numitii alcaloizi, substante care exercita chiar in doze mici o influenta puternica asupra organismului omului. In compozitia ceaiului intra tanatii (mai ales tanin), care conditioneaza gustul putin astringent al ceaiului, uleiurile eterice, o cantitate foarte mica de proteine si vitamina C, vitamina P, substante minerale, fermentii si teina, un alcaloid asemanator ca actiune asupra organismului cu cafeina. Un pahar de ceai de tarie moderata contine 0,03-0,05 g teina. In aceasta doza, teina exercita o actiune excitanta moderata asupra sistemului nervos si are o influenta favorabila asupra aparatului cardio-vascular si asupra digestiei.

In cazul consumului de ceai tare, el exercita o influenta daunatoare asupra organismului: dozele mari de teina excita prea puternic sistemul nervos, provoaca palpitatii, somnul devine nelinistit. Afara de aceasta, cantitatea excesiva de lichid ingerata ingreuneaza activitatea inimii si rinichilor, si favorizeaza eliminarea din organism a vitaminelor si sarurilor minerale care ii sunt necesare. Ceaiul foarte puternic este deosebit de daunator in cazul bolilor aparatului cardio-vascular si sistemului nervos. Copiii de asemenea nu trebuie sa bea ceai tare.

Ceaiul verde(natural) contine mai multa teina decat ceaiul negru. Surogatele de ceai nu contin de loc teina. Valoarea calorica a ceaiului este neinsemnata: un pahar de ceai ofera organismului nu mai mult de 2 calorii, dar un pahar de ceai cu zahar si lapte contine pana la 60 de calorii si chiar mai mult in functie de cantitatea de lapte si zahar adaugata(o bucata de zahar cubic de 7-8 g contine aproximativ 60 de calorii).

Cafeaua si cacaua

Boabele de cafea prajita contin aproximativ 15% substante azotate, grasimi pana la 20%, aproximativ 4% saruri minerale, substante extractive cam 40%, o mica cantitate de zahar, tanati si 1,1% cafeina. Avand un gust placut si aromat, cafeaua, daca se utilizeaza in cantitate moderata, influenteaza favorabil starea sistemului nervos, contribuie la inlaturarea oboselii si somnolentei, intensifica activitatea stomacului si glandelor digestive. Dar consumul exagerat de cafea tare duce la tulburarea activitatii sistemului nervos, la excitabilitate excesiva, tahicardie, somn nelinistit, la tulburarea activitatii normale a organelor digestive(constipatie, scaderea apetitului).

Din cauza continutului ridicat de cafeina, cafeaua provoaca o intensificare a activitatii cardiace. De aceea in bolile aparatului cardio-vascular, cafeaua se poate consuma numai cu avizul medicului. Un pahar de cafea contine numai 11 calorii, dar un pahar de cafea cu zahar si lapte sau frisca contine pana la 40-100 de calorii.

Boabele de cafea trebuie sa fie bine prajite inaintea macinarii. Cafeaua insuficient prajita da un extract cu gust acrisor care are o influenta daunatoare asupra organismului omului. Nu este buna nici cafeaua prea prajita, din care se obtine o bautura amara.

Praful de cacao contine 20,2% grasimi, 23,6% proteine, 40,2% hidrati de carbon, 2,4% alcaloizi: cafeina si teobromina. Afara de aceasta, in compozitia prafului de cacao intra tanatii, substante minerale aromatice. Teobromina si cofeina au o actiune excitanta asupra sistemului nervos si a activitatii cardiace. In doze mari teobromina si cofeina exercita o influenta daunatoare asupra organismului si de aceea nu trebuie sa se consume o cantitate prea mare de cacao.

Exercitiile fizice pentru femeile insarcinate

2010-01-18T07:14:00.000-08:00

Exercitiile fizice recomandate de medic si facute dupa un program special pot fi executate acasa de catre fiecare gravida. Ele favorizeaza o mai buna irigare cu sange a tuturor organelor si au o influenta binefacatoare nu numai asupra organismului matern ci si asupra organismului copilului.

Pentru gravide deosebit de utile sunt exercitiile fizice care intaresc muschii abdominali si ai perineului. Observatiile medicilor arata ca ruptura perineului la nastere survine foarte rar la femeile care in perioada cat au fost insarcinate au facut gimnastica.

Pot face gimnastica numai femeile sanatoase, cele la care sarcina evolueaza fara complicatii. Cel mai bine este ca gravida sa faca gimnastica in orele de dimineata, in slip, intinsa pe pat sau pe o saltea pusa pe sol. Pe vreme buna, exercitiile de gimnastica trebuie facute cu fereastra deschisa, iar in timpul iernii - dupa o prealabila aerisire a camerei. Fiecare sedinta de gimnastica nu trebuie sa dureze mai mult de 15-20 de minute.

Complexul de exercitii de gimnastica recomandat de noi si expus mai jos este deosebit de util in prima jumatate a perioadei de graviditate pentru femeile care nu depun munca fizica si sunt nevoite prin caracterul muncii lor sa stea multa vreme. Acest complex de exercitii (cu exceptia exercitiului 4 si 9) poate fi executat cu usurinta pana in ultimele luni ale sarcinii; in a 8-a si a a 9-a luna, exercitiile grele (4 si 9) trebuie inlocuite cu altele mai usoare(2 si 6). Din exercitiile descrise pot fi executate zilnic numai 2 - 3, incepand cu cele mai usoare. Treptat, pe masura ce se dobandeste deprindere, se trece la exercitii mai grele. In urma efectuarii exercitiilor 7 si 9 pe langa o intensificare a activitatii muschilor, se obtine si o mai mare mobilitate a articulatiilor bazinului.

Complexul de exercitii

1. Din culcat dorsal cu bratele tinute pe langa corp, se executa ridicarea lenta a piciorului drept la verticala si apoi lasarea lui in jos la fel de incet; miscarea se executa si cu celalat picior. Respiratia trebuie sa fie regulata, nu trebuie sa fie oprita nici un moment; revenind la pozitia de plecare - se inspira si se expira linistit. 2-3 serii a cate 6-8 repetari pe un picior.

2. Acelasi pozitie ca la 1 dar se ridica picioarele simultan lent in sus si revenire la fel de incet. Respiratia regulata; se inspira usor in pozitia de plecare si se expira revenind la pozitia initiala. 1-2 serii a cate 4-6 repetari pe serie.

3. Din culcat dorsal cu mainile pe langa corp, se executa ridicarea picioarelor lent intinse in sus apoi se departeaza cat mai mult si se apropie de 4 ori; se revine la pozitia initiala lent, cu picioarele apropiate si usor indoite din genunchi. Respiratia este ritmica, nu trebuie retinuta.

4. Din culcat dorsal cu mainile intinse pe langa corp se executa aducerea picioarelor la piept apoi se intind la verticala si se executa departarea si apropierea lor (ca la ex. 3) apoi revenire cu piciorele apropiate lent, usor la pozitia de plecare. Respiratia este regulata, nu trebuie retinuta.

5. Aceeasi pozitie de plecare ca si la 4, se ridica incet capul si dupa el si trunchiul, apoi trunchiul revine la pozitia de plecare. 2-3 serii a cate 4-6 repetari pe serie.

6. Din culcat dorsal cu bratele formand un "T" se executa indoirea bratelor la piept si indoirea picioarelor din genunchi; bratele se duc incet lateral se intind picioarele si se inspira; se repeta cu indoirea bratelor la piept si cu indoirea picioarelor din genunchi cu expiratie.

7. Din culcat dorsal cu bratele tinute pe langa corp, se executa indoirea picioarelor din genunchi si departarea genunchilor la maximum, tinand calcaiele apropiate; se apropie genunchii si se indreapta picioarele. 1-2 serii a cate 4-6 repetari pe serie.

8. Aceeasi pozitie de plecare ca la 7, se ridica incet sezutul si odata cu el tot trunchiul; se revine la pozitia de plecare. Respiratia neretinuta. 2-3 serii a cate 4-6 repetari.

9. Din asezat pe marginea patului pe o perna mica, se lasa usor trunchiul pe spate tinandu-va cu mainile de pat fara a ridica picioarele, apoi se ridica trunchiul in pozitia de plecare. Respiratia nu trebuie retinuta. 1-2 serii a cate 3-4 repetari pe serie.

Nota: Acesta este un exemplu de exercitii de gimnastica propus doar pentru femeile complet sanatoase in perioada sarcinii. Ele se executa doar la recomandarea medicului. Dupa fiecare miscare efectuata din acest complex, trebuie sa urmeze o destindere completa si relaxarea totala a tuturor muschilor. De asemenea, dupa fiecare miscare completa se vor efectua cel putin 4 miscari respiratorii.

Insolatia si socul termic

2010-01-01T13:09:00.000-08:00

Insolatia apare in sezonul cald ca urmare a actiunii indelungate directe a razelor solare asupra capului gol. Socul termic este rezultatul incalzirii intregului corp cand persoana respectiva sta multa vreme intr-o incapere incalzita si prost ventilata. Si insolatia si socul termic sunt favorizate de o umiditate excesiva si de imobilitatea aerului ( pe vreme fara vant sau in caz de ventilatie insuficienta). Insolatia si socul termic se manifesta prin oboseala, stare de moleseala, greturi, varsaturi, dureri de cap, zgomote in urechi, ameteala, adesea scurgeri de sange din nas, cresterea temperaturii corpului (uneori peste 40º), stare de lesin.

Pentru a se prevenii socul termic este necesara aerisirea incaperii, folosirea pe timpul calduros a unei imbracaminti usoare din tesaturi usor permeabile la aer si racorirea corpului prin dusuri, consumarea unor mari cantitati de lichide.

Pentru a se evita insolatia, capul trebuie ferit de actiunea directa a razelor solare purtand pe cap palarie, sapca etc, iar corpul ferit de actiunea directa a razelor solare prin imbracaminte usoara, poroasa.

Primul ajutor - si in insolatie si in socul termic, bolnavul trebuie asezat intr-un loc racoros, dezbracat, infasurat in cearsafuri inmuiate in apa rece, iar pe cap se pun comprese reci.

Daca persoana respectiva este palida, ea trebuie culcata astfel incat capul sa fie ceva mai jos decat trunchiul. In caz ca fata este foarte congestionata, bolnavul este asezat cu capul putin ridicat, in pozitie semisezanda. In caz ca respiratia a incetat sau este slaba trebuie recurs la respiratia artificiala.

Mersul si alergarea in atletica usoara

2009-12-20T04:39:00.000-08:00

Dintre exercitiile de atletica usoara fac parte mersul (marsul), alergarile, sariturile, aruncarile. Atletica usoara dezvolta rapiditatea, forta si indemanarea miscarilor, intareste sanatatea.

Mersul este unul dintre cele mai raspandite exercitii fizice. La mers participa multe grupe musculare ale corpului si de aceea el exercita o influenta favorabila asupra activitatii nervoase superioare, asupra circulatiei sanguine, respiratiei si metabolismului. Chiar in cazul mersului lent, cu o viteza de 3 km/ora, metabolismul creste cu 82 %, iar in cazul mersului rapid, cu o viteza de 9 km/ora, metabolismul creste cu 762 %.

Mersul, fuga, patinajul si schiul sunt legate de o alternare ritmica a contractiilor si relaxarii muschilor picioarelor. Acest lucru creeaza conditii favorabile pentru circulatia sangelui in vene si a limfei in vasele limfatice. Intensitatea activitatii musculare in timpul mersului se modifica in functie de distanta parcursa, viteza deplasarii, caracterul drumului(urcusuri, coborasuri) si de greutatea purtata. De aceea la mers se poate doza usor si mari treptat efortul fizic. Mersul "educa" respiratia. Este bine sa se insuseasca asocierea automata a inspiratiei cu 2-3 pasi, iar a expiratiei cu 3-4 pasi.

Oamenii tineri si de varsta mijlocie trebuie sa se exerseze la mersul obisnuit sau cu un pas sportiv si la marsuri de 5-10 km. In mersul obisnuit noi parcurgem 1 km in aproximativ 10 minute. Viteza in marsul sportiv este mai mare, aceeasi distanta fiind parcursa in 5 minute. Viteza creste mai ales pe socoteala frecventei marite a pasilor dar si pe lungimea lor. Mersul formeaza rezistenta necesara pentru alergare.

Mersul zilnic pe orice vreme este deosebit de necesar si util pentru oamenii in varsta. Unui individ in varsta, sanatos, i se poate recomanda o plimbare scurta de dimineata(de 10 pana la 30 de minute) cu un pas destul de rapid. Treptat se pot mari distanta, viteza, energia miscarilor mainilor si lungimea pasului. Afara de aceasta sunt utile si plimbarile lungi, de 1-2 ore, la inceputul serii; ele se fac cu un pas obisnuit, nu cu un pas sportiv.

Plimbarile in aer liber exercita nu numai o actiune de fortificare generala a organismului, ci si o influenta favorabila asupra psihicului, asupra dispozitiei, provocand emotii pozitive, in special in acele cazuri, cand plimbarea se face in gradina, parc sau in afara orasului si cand este legata de contemplarea frumusetilor naturii. Plimbarea mareste activitatea creatoare a gandirii.
Marele filozof francez Jean Jacques Rousseau scria:

"Mersul imi invioreaza si-mi insufleteste ideile. In repaus aproape nu pot sa gandesc; corpul meu trebuie sa fie in miscare si atunci si mintea mea incepe sa se miste"

Plimbarile de seara la aer curat asigura un somn adanc si reconfortant.

La alergare, timpii cand corpul se reazama pe un picior alterneaza ritmic cu sariturile, cand corpul, neatingand pamantul, zboara parca liber inainte. In timpul alergarii, doua treimi din musculatura corpului participa activ la miscari. Alergarea are o influenta multilaterala asupra organismului si in special o influenta deosebit de puternica asupra inimii, vaselor sanguine si plamanilor.

Dupa o alergare de 100-200 m, pulsul creste in medie pana la 100 de batai/minut, dupa o alergare de 400-1000 m pana la 200-250/minut, dupa o alergare de 5000-10 000 m pana la 180-200/minut. La alergatorii antrenati, pulsul creste mai putin decat la cei neantrenati, iar dupa sfarsitul alergarii revine mai rapid la normal.

Cantitatea de sange pe care inima o expulzeaza in artere intr-un minut creste in timpul alergarii pana la 30-40 l(in repaos este de 3-5 l). Presiunea sanguina creste dupa alergarea a 400-1500 m de la 120 la 185 mm Hg. La persoanele care se antreneaza sistematic prin alergari se dezvolta capacitatea de a respira profund si ritmic, iar capacitatea vitala a plamanilor creste pana la 5000 cm3 si mai mult.

Exercitiile de alergare sunt utile la orice varsta. Oamenii in varsta complet sanatosi se pot ocupa de asemenea cu alergarea, dar numai in loc neted pe distante mici, cu o viteza moderata, care nu pretinde un efort mare, alternand fuga cu mersul. Acestia pot sa inceapa exercitiile de alergare cu o distanta de 200 m si sa mareasca treptat, dar fara sa depaseasca 1 km.

De ce trebuie sa fie alcatuit pranzul din mai multe feluri de mancare

2009-12-09T03:08:00.000-08:00

Inca de demult s-a inradacinat obiceiul de a incepe pranzul cu primul fel de mancare lichid, dupa care urmeaza felul doi(cel mai consistent, hranitor) si in incheiere ceva dulce. Multi oameni iau inainte de primul fel un aperitiv. Aceasta traditie mentinuta durabil este fundamentata stiintific. Aperitivele servite inaintea pranzului, dupa cum spunea I.P. Pavlov "reprezinta un soc puternic pentru aparatul gustativ", urmarind sa determine organele digestive ca sa-si inceapa activitatea lor. Dar nu toti oamenii au nevoie de un asemenea "soc" si de aceea se poate si fara aperitive servite inaintea pranzului.

Din punct de vedere al igienei alimentatiei, aperitivul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: 1) trebuie sa aiba un aspect atragator, pentru a trezii apetitul chiar prin infatisarea sa exterioara; 2) trebuie sa fie gustos si aromat, pentru a stimula activitatea intensa a glandelor digestive si a asigura o pregatire corespunzatoare a stomacului si intestinului pentru digestia felurilor de mancare care vor urma; 3) trebuie sa prezinte un volum mic si sa nu provoace senzatia de saturatie.

Felul intai de mancare are rolul de a stimula apetitul si activitatea glandelor digestive, de a pregatii stomacul si intestinul in vederea digerarii hranei. Cel mai bine corespund acestei sarcini bulioanele de carne, legume si zarzavaturi, pe cand supele fara carne, drese cu crupe sau faina, actioneaza mai slab.

Temperatura relativ ridicata a felului intai favorizeaza dilatarea vaselor sanguine din peretii stomacului, ducand la un aflux marit de sange la acest nivel, ceea ce la randul sau favorizeaza secretia unei cantitati mai mari de sucuri digestive.

Felul doi constituie partea esentiala a pranzului, el continand cele mai mari cantitati de substante nutritive. Felul doi trebuie sa provoace senzatia de saturatie si de aceea trebuie sa aiba un volum suficient, in functie de particularitatile individuale ale omului si de obiceiurile sale. De obicei volumul felului doi a carui baza o constituie carnea de vita, peste sau pasare, se mareste mai ales pe socoteala garniturii(cartofi sau alte legume si zarzavaturi sau produse de crupe si paste fainoase).

Pentru asimilarea hranei nu trebuie sa fie indiferent modul de asociere a diferitelor produse. In acest caz, daca o mancare de carne este consumata fara legume, proteinele din carne se asimileaza intr-o proportie nu mai mare de 70-75%, adica din cele 20 g proteine care se gasesc in 100 g de carne, organismul utilizeaza numai 14-15 grame.

Legumele favorizeaza o secretie mai buna a sucurilor digestive. Aceasta este una din cauzele pentru care este util sa se includa totdeauna in meniu legumele. Diversele salate servite la felul doi si sosurile, de obicei cu adaos de smantana, sau alta grasime joaca un rol pozitiv. Datorita grasimii hrana este retinuta un timp mai indelungat in stomac, ceea ce duce la prelungirea duratei senzatiei de saturatie (vedeti aici mai multe despre "volumul hranei si senzatia de saturatie"). Afara de aceasta, salatele din zarzavaturi proaspete imbogatesc hrana in vitamine si in saruri minerale pretioase.

Felul trei (dulce) trebuie, dupa o gama intreaga de senzatii gustative variate, determinate de consumarea hranei sarate, acre, de carne si de legume, fripte si fierte, fierbinti si reci, sa provoace inca o excitatie placuta nervilor gustativi, aceea de dulce. Datorita continutului insemnat de zahar, felul trei incetineste digestia hranei si de aceea accentueaza si prelungeste senzatia de saturatie. Fructele servite ca desert dupa pranz, accentueaza ca si mancarurile dulci, senzatiile gustative placute. Afara de aceasta, ele ofera intr-o oarecare masura posibilitatea de a potoli setea, care survine in urma afluxului de lichide(sucuri digestive) spre stomac si intestin, ceea ce duce la o pierdere de apa de catre sange. In sfarsit, in timpul mestecarii fructelor, cavitatea bucala se debaraseaza de resturile hranei consumate anterior.

Constipatia "obisnuita"

2009-12-08T04:12:00.000-08:00

Constipatia "obisnuita" apare adesea ca urmare a unei alimentari numai cu produse rafinate, lipsite de celuloza, cum ar fi de exemplu painea alba, fierturile, parjoalele, mezelurile si pestele, cu excluderea legumelor, fructelor, a painii negre, verzei murate si a altor produse bogate in celuloza. De asemenea, hrana cu un volum mic poate duce la constipatie (vezi volumul hranei si senzatia de saturatie).

Vorbim despre constipatie "obisnuita", fiind cea considerata normala(daca nu depaseste 2-3 zile), dar constipatia poate apare si in urma unor boli, cum este colita cronica, cand constipatia este insotita de dureri in abdomen; in acest caz medicul stabileste o dieta corespunzatoare.

Ca sa se previna aparitia constipatiei "obisnuite" trebuie sa mancam totdeauna mancaruri cat mai variate, in compozitia carora sa intre in mod obligatoriu produse bogate in celuloza.

In caz de constipatie "obisnuita", in conformitate cu indicatiile medicului si cu caracterul prepararii culinare, dieta trebuie sa excite activitatea intestinului. Intestinul poate fi excitat pe cale chimica si mecanica. Dintre excitantii chimici fac parte: produsele lactate acidulate proaspete(iaurtul, chefirul de o zi, etc), zaharul, fructele dulci, in special prunele uscate, smochinele, fructele si legumele murate si fermentate, produsele sarate, grasimile, bauturile gazoase. Dintre excitantii mecanici ai intestinului fac parte in primul rand produsele care contin multa celuloza: painea din faina de calitate inferioara, sorturile de paine speciala dietetica, painea integrala, legumele si fructele crude si fierte.

Are importanta si temperatura mancarii: mancarurile si bauturile reci excita intestinul si de aceea se recomanda bautul pe stomacul gol dimineata in pat, a unui pahar de compot rece de prune uscate, tinute o noapte pentru inmuiere, sau a unui pahar de apa rece indulcita.

Prelucrarea culinara a mancarii trebuie sa favorizeze de asemenea activitatea intestinului. Carnea trebuie sa fie taiata in bucati, crupele trebuie sa fie farmitate. Trebuie evitate mancarurile care menajeaza intestinul adica acele mancaruri care nu-l excita, si de asemenea cele care au o actiune astringenta(strangatoare). Din aceasta categorie fac parte de exemplu gelatina din fructe, jeleurile, cacao, ceaiul tare, fructele cu gust astringent. Activitatea intestinului este schimbata de varza de mare, folosita pe scara larga in lume ca produs alimentar; este folosita sub forma de pulbere sau frunze uscate taiate marunt, administrandu-se cate 2-3 lingurite de ceai/zi, intr-o lingura cu supa sau in apa.

Varicele

2009-12-07T05:50:00.000-08:00

Varicele sunt dilatari permanente, neregulate, ale venelor superioare ale gambei. Exista varice primitive sau idiopatice, datorate probabil unor malformatii congenitale a aparatului valvular, si varice secundare, care apar in anumite profesii ce reclama ortostatismul prelungit ( frizeri, ospatari, spalatorese, etc.) sau dupa nastere, dupa tromboze venoase, etc. Varicele sunt mai mult frecvente la femei.

Simptome: nu exista o concordanta intre manifestarile subiective si intensitatea varicelor. Simptomele subiective constau in oboseala, greutate sau dureri surde, localizate la gamba, accentuate de ortostatism si caldura, uneori crampe dureroase nocturne ori jena dureroasa. Durerile scad in intensitate pe masura ce apar si se dezvolta cordoanele venoase, care au aspectul unor cordoane neregulate sau al unor pachete proeminente subcutanate. Dupa o perioada de timp apare edemul (umflatura), initial moale si numai dupa un ortostatism prelungit, ferm si permanent. Edemul este prezent si in varicele profunde, cand cordoanele venoase nu sunt vizibile.

Evolutia este cronic-progresiva. Complicatiile cele mai obisnuite sunt: tromboflebita varicoasa, ruptura varicelui si insuficienta venoasa cronica (edem, eczema, celulita, dermatita pigmentara, ulcer trofic varicos).

Tratamentul - poate fi observator sau chirurgical.

Tratamentul observator prevede evitarea ortostatismului, ciorapi elastici sau bandaje compresive, cure de repaus la pat, cu membrele pelviene ridicate, hidroterapie (bai simple, urmate de masaj sau dus scotian), medicamentatie venotropa sau injectii sclerozante. Injectiile sclerozante(in venele vericoase) sunt recomandate in caz de varice izolate, incipiente.

Schimbul de substante si energie in organism

2009-11-19T05:37:00.000-08:00

Organismul este alcatuit din celule, tesuturi si organe

In corpul omenesc exista diverse organe si fiecare dintre ele indeplineste anumite functii. Astfel, de exemplu, scheletul si musculatura sunt organele de sprijin si de miscare, inima si vasele sanguine sunt organele care asigura circulatia parmanenta a sangelui. Activitatea diverselor organe este coordonata in special de sistemul nervos si de aceea in organismul viu toate organele lucreaza in armonie. Organele corpului omenesc ca si organele tuturor animalelor sunt alcatuite din tesuturi, care la randul lor sunt formate dintr-un mare numar de diverse celule. Fiecare celula este atat de mica incat poate fi vazuta numai cu ajutorul microscopului. Majoritatea celulelor au un corp si un nucleu, iar unele poseda una sau mai multe prelungiri. Corpul fiecarei celule consta dintr-o substanta gelatinoasa unde se gaseste protoplasma. Un numar mare de celule unite intr-un sistem unic si care indeplinesc anumite functii poarta numele de tesut. Distingem urmatoarele feluri de tesut: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos.

Schimbul de substante intre organism si mediul extern

Inca din secolul al XIX-lea, E. Engels scria:

"Viata este un mod de existenta a corpurilor albuminoide, al carei moment esential este schimbul continuu de substante cu natura externa inconjuratoare"

Intr-adevar, in orice organism viu patrund in permanenta din mediul extern diferite substante, iar din organism se elimina in mediul inconjurator substante care nu mai sunt necesare organismului, fiind nocive pentru acesta. Astfel, in timpul respiratiei patrunde in organism oxigenul si se elimina dioxidul de carbon. Sub forma de alimente patrund substante nutritive necesare vietii, iar prin rinichi(cu urina), prin piele(cu transpiratia), prin intestin(cu materiile fecale) se elimina din organism substante care nu ii sunt necesare.

Distrugerea si formarea substantelor in corpul omenesc

In decursul intregii vieti, atat ziua cat si noaptea, in timpul somnului cat mai adanc, se desfasoara in corpul omului o activitate nu totdeauna perceptibila dar permanenta. Aproximativ in fiecare secunda se contracta muschiul cardiac, asigurand circulatia neintrerupta a sangelui in intreg corpul. Aproximativ de 16-20 de ori intr-un minut se dilata si se contracta ritmic cutia toracica, cand aspirand aer in plamani, cand eliminandu-l la exterior. Sistemul nervos se gaseste tot timpul in stare de activitate.
Se stie ca orice munca este legata de o cheltuiala de energie. Aceasta energie este pusa in libertate in corpul nostru atunci cand substante cu o structura chimica complexa se scindeaza in substante cu o structura mai simpla. Acest gen de modificari chimice poarta numele de dezasimilatie si ea are loc in permanenta in organism. In legatura indisolubila cu aceasta se gasesc procesele de asimilare, adica transformarile chimice care duc la sinteza unor substante cu o structura chimica complexa din substante mai simple si care au loc continuu in organism. In decursul proceselor de dezasimilare, energia chimica sau potentiala se transforma in energie calorica, electrica si mecanica pentru activitatea muschilor si a altor organe, precum si pentru mentinerea temperaturii constante a corpului. In cursul proceselor de asimilare se acumuleaza energie potentiala. Astfel schimbul de substante in organism este legat de schimbul de energie, adica de transformarea unui fel de energie in alta.

Masa principala a corpului nostru este reprezentata de proteine, lipide si glucide. Dupa structura lor chimica acestea sunt substante foarte complexe, in cursul scindarii carora se elibereaza energie. Proteinele, glucidele si lipidele patrund in organism prin alimentatie. De aceea se poate spune ca alimentele ne servesc ca sursa de energie.

Substantele din care este alcatuit corpul nostru se innoiesc permanent

In corpul nostru in fiecare secunda se distruge un numar enorm de molecule de diverse substante din care este alcatuit corpul, si in acelasi timp se sintetizeaza adica se formeaza noi molecule din substante mai simple. Noi nu observam aceste modificari dar ele au loc tot timpul. Astfel in corpul nostru se inlocuiesc neintrerupt unele molecule cu altele, desi diversele organe si organismul in intregime par neschimbate. Durata existentei in organism a moleculelor nu este mare. Moleculele diverselor proteine se distrug la cateva saptamani dupa formarea lor, iar dupa 3 luni se innoiesc peste 50% din toate proteinele corpului nostru. Asa dar se innoiesc in permanenta toate substantele din care sunt formate celulele vii.

Schimbul de substante si energie

Energia se gaseste sub forma latenta in compusi chimici complecsi, cum sunt glucidele, proteinele si lipidele din corpul nostru, si se transforma in cursul oxidarii acestora in diverse forme de energie, dar mai ales in caldura. Iata de ce aceasta energie se masoara de obicei in calorii mari (o calorie mare se numeste cantitatea de caldura care poate ridica temperatura unui litru de apa cu un grad).

S-a stabilit prin cercetari speciale ca in corpul nostru, prin oxidarea unui gram de glucide sau de proteine, se elibereaza 4,1 calorii mari, iar prin oxidarea unui gram de lipide - 9,3 calorii mari. In corpul omului adult, cu o greutate de 60-65 kg se elibereaza zilnic, daca individul se gaseste in repaos absolut, aproximativ 1500 de calorii mari. Dar noi, de obicei, nu ne gasim intreaga zi in repaos absolut si de aceea cheltuiala zilnica de energie in organismul nostru este mult mai mare. Cheltuiala de energie si schimbul de substante cresc deosebit de mult in timpul efortului muscular. Iata de ce alimentatia celor care efectueaza o munca fizica si a sportivilor trebuie sa fie alcatuita dintr-o cantitate mai mare de produse, care sa elibereze in organism mai multa energie.

Prim ajutor in caz de electrocutare si trasnire

2009-11-18T06:17:00.000-08:00

Daca un om neprevazator apuca cu mana un cablu electric neizolat(in manipularea unei lampi sau a altor aparate electrice), curentul trece prin corp, si poate sa provoace un soc, o stare grava care se insoteste de tulburarea respiratiei si a circulatiei sangelui. Omul curentat este palid, respiratia lui este slaba, superficiala(temporar ea poate sa inceteze cu totul), pulsul des si slab. Uneori mainile celui curentat strang in mod convulsiv cablul, si ca urmare el insusi nu se poate dezlipi de acesta.

In acordarea primului ajutor trebuie avut grija sa nu se atinga cu mainile nici cablul, nici persoana curentata, deoarece in acest fel curentul trece si prin corpul celui ce acorda prim-ajutorul. Cablul se taie cu un patent bine izolat sau daca este mai gros, cu un topor cu coada de lemn. Daca cel ce acorda ajutorul este incaltat cu pantofi cu talpa de cauciuc(fara tinte metalice) si are manusi din cauciuc, atunci el poate sa ridice fara pericol pentru propria persoana, pe cel electrocutat. Pe mainile care au atins cablul poate ramane urma unei arsuri profunde avand forma unei dungi sau a unui punct.

Daca respiratia persoanei electrocutate este superficiala sau s-a oprit cu totul, este necesar sa i se faca respiratie artificiala fara a mai astepta sosirea medicului(vedeti mai jos procedeul Silvester).

Trasnirea - se produce pe timp de furtuna, daca omul se gaseste de exemplu pe camp sau adapostit sub un copac inalt. Descarcarea fulgerului prin corpul omului poate sa duca la moartea acestuia sau sa determine leziuni asemanatoare cu cele lasate de electrocutare. Trasnirea se insoteste insa mai frecvent de pierderea cunostintei si are consecinte mult mai serioase.

Primul ajutor in caz de trasnire este aceleasi ca si in caz de electrocutare. Persoana care a fost trasnita nu trebuie acoperita cu pamant; aceasta nu duce la niciun folos, ducand numai la pierderea timpului, la ingreunarea respiratiei care si asa este slaba. Mai mult, prin acest procedeu se pot infecta eventualele arsuri, provocate de trasnet pe pielea persoanelor respective.

Respiratia artificiala - sub spate se pune imbracamintea stransa ca un pachet cilindric, o perna etc. Cel ce acorda ajutor sta in genunchi la capataiul accidentatului, apuca mainile acestuia deasupra coatelor si le apasa puternic pe laturile trunchiului. Astfel, cutia toracica este apasata si se produce expiratia (fig 1). Se intind apoi bratele deasupra capului la prelungirea trunchiului si se trage in sus. Cutia toracica se dilata si are loc inspiratia (fig 2).

Soarta alimentelor in corpul nostru

2009-07-24T03:00:00.000-07:00

Se stie cat de repede creste greutatea corpului copilului in cazul unei alimentatii corecte si suficiente. Daca un om slabit in urma unei boli grave se alimenteaza dupa vindecare corect, el isi reface in scurt timp greutatea sa anterioara. Prin urmare, hrana reprezinta sursa de formare a substantelor care alcatuiesc corpul. Dar cum are loc acest lucru? Noi stim ca hrana ajunge in gura, ca ea este farmitata cu dintii prin mestecare, ca in gura se imbiba cu saliva, si apoi este inghitita. Dar noi nu vedem ce se intampla mai departe cu alimentele.

Studierea transformarilor la care este supusa hrana ulterior se poate face numai cu ajutorul unor metode speciale. Drumul pe care-l urmeaza hrana in corpul omului si al animalelor poarta numele de aparat digestiv. Acesta incepe cu cavitatea bucala, de unde alimentele ajung, prin faringe si esofag, in stomac.

In stomac, alimentele se acumuleaza si sunt impinse treptat intr-un tub - intestinul(compus dintr-o portiune mai lunga - intestinul subtire si una mai scurta - intestiunl gros, care se termina cu rectul. In peretii esofagului, stomacului si intestinului exista o musculatura speciala, care se contracta periodic si impinge bolul alimentar mereu mai departe.

Alimentele sunt supuse unei prelucrari chimice: in cavitatea stomacului si intestinului se secreta diverse sucuri digestive, care contin o serie de fermenti necesari pentru digestia hranei. Se poate spune ca aparatul digestiv reprezinta un fel de laborator chimic, in care substantele complexe din alimente se transforma in substante mai simple. La prelucrarea chimica a hranei iau parte glandele stomacului si intestinului dar si pancreasul si ficatul care isi varsa secretiile lor in lumenul intestinal.

Hrana in cavitatea bucala

In gura, prima portiune a tractului digestiv, in care ajunge hrana, aceasta este mestecata si farmitata cu dintii. Mestecarea corecta are o mare insemnatate pentru digestie, deoarece hrana bine farmitata, ajungand in stomac este mai usor accesibila actiunii sucului gastric si se digera mai bine. Afara de aceasta, procesul de mestecare favorizeaza secretia mai abundenta de saliva si suc gastric. In gura, alimentele sunt imbibate din abundenta cu saliva, pe care o secreta un numar de sase glande salivare. Saliva, inmuind hrana, ajuta la inghitirea ei. In timpul inghitirii, bolul alimentar este impins din faringe in esofag; orificiul care duce din faringe in laringe si trahee este inchis in acest timp de epiglota. Daca in timpul inghitirii se rade sau se vorbeste, o parte din hrana poate ajunge in laringe si trahee si omul poate sa se inece.

Digestia in stomac

Cand hrana este inghitita, ajunge in stomac, ea este supusa actiunii sucului gastric, care este secretat de numeroase glande ale mucoasei stomacului. Intr-o zi se secreta 2-3 l de suc gastric. Sucul gastric contine un ferment care digera proteinele, dar acestea sunt bine digerate numai atunci cand in suc se gaseste o cantitate suficienta de acid clorhidric, pe care il produc niste celule ale glandelor gastrice. Anumite mancaruri, de exemplu ciorba, borsul, supa, in care s-au dizolvat in timpul fierberii unele substante din compozitia carnii sau legumelor, intensifica secretia sucului gastric; de aceea este foarte importanta inceperea mesei tocmai cu aceste mancaruri(vezi aici de ce trebuie sa fie alcatuit pranzul din mai multe feluri de mancare). Mancarea prea grasa inhibeaza secretia sucului gastric, ramane relativ mult timp in stomac si provoaca adesea senzatia de greutate. Mancarea cu gust placut se consuma deobicei cu pofta, iar a manca cu pofta inseamna a asigura conditiile cele mai bune pentru digerarea alimentelor. Pofta de mancare depinde nu numai de gustul hranei ci si de conditiile in care mancam. Este important ca in sala de mese sa fie conditii atragatoare de confort, liniste,etc.

Digestia in intestin

Din stomac bolul alimentar trece in portii mici in intestin. Aici se varsa zilnic aproximativ 1 l suc pancreatic, produs de pancreas. Sucul pancreatic este foarte important pentru digestie, deoarece el contine fermenti care digera toate componentele esentiale ale hranei: proteine, lipide si glucide. In intestin ajunge de asemenea 0,5-1 l bila (pe zi) care are un rol important in digerarea grasimilor. Bila este elaborata in permanenta de ficat si se acumuleaza in vezicula biliara. In peretele intestinului subtire exista o multime de glande microscopice care produc intr-o zi 2-3 l suc intestinal. Masa alimentara lichida progreseaza de-a lungul intestinului datorita peristaltismului - astfel se numesc contractiile si relaxarile musculaturii peretelui intestinal, in urma carora lumenul diverselor portiuni ale intestinului cand se micsoreaza, cand se largeste. Peristaltismul slab este una din cauzele constipatiei. Miscarile corpului, legate de contractia muschilor peretelui anterior al abdomenului, ca si respiratia profunda, accentueaza peristaltismul intestinal si prin aceasta previn constipatia.

Din intestinul subtire, masa alimentara lichida trece in intestinul gros. In intestinul gros exista foarte multe bacterii, care provoaca putrefactia resturilor alimentare. Alimentele nedigerate, impreuna cu o mare cantitate de bacterii moarte, cu celule descuamate ale mucoasei intestinului si cu o oarecare cantitate de apa, se elimina din rect la exterior.

Cum ajung substantele nutritive in sange si limfa

In urma transformarilor chimice ale alimentelor in stomac si intestin, proteinele, lipidele si glucidele se transforma in substante cu structura chimica mai simpla, care se dizolva usor si de aceea se absorb in sange si limfa prin peretele intestinului. Suprafata interioara a intestinului este foarte mare, 6 m. Pe suprafata interioara a intestinului exista multe cute, adancituri si proeminente, iar in intestinul subtire exista un numar enorm de vilozitati, numarul lor total ajunge la 4 000 000. Toate acestea maresc mult suprafata interioara a intestinului si favorizeaza absorbtia. Vilozitatile contractandu-se ritmic absorb continutul lichid al intestinului. Substantele care se gasesc dizolvate in lichidul intestinal ajung prin absorbtie in vasele sanguine si limfatice, care se gasesc in interiorul vilozitatilor, iar prin sange si limfa se raspandesc in intreg corpul.

Ficatul "depozit de rezerve si bariera"

Sangele in drumul sau de la intestin spre inima trece in mod obligatoriu prin ficat. Ficatul retine o parte din substantele alimentare absorbite. Se poate spune ca ficatul este depozitul acestor substante. In ficat, glucoza se transforma intr-un lichid insolubil - glicogenul sau amidonul animal; in ficat se acumuleaza pana la 150 g glucide, precum si o cantitate oarecare de proteine si grasimi. In caz de nevoie, de exemplu daca se executa o munca fizica, substantele acumulate in ficat, dupa transformari chimice, sunt transportate prin sange la organele cu activitate intensa si aici servesc ca sursa de energie.

Ficatul constituie de asemenea un fel de bariera, care impiedica patrunderea diverselor substante nocive si a toxinelor bacteriene in curentul sanguin general. Asa de exemplu, o serie de substante, care se formeaza in intestinul gros in urma putrefactiei resturilor alimentare nedigerate, ajung de aici in ficat, unde sunt retinute si neutralizate partial sau total. Acelasi lucru se intampla partial in ficat cu unele substante toxice care ajung in organism pe cale bucala (ficatul insa nu poate sa le neutralizeze complet).

Fumatul

2009-07-22T06:34:00.000-07:00

Fumatul este vatamator sanatatii - despre aceasta a auzit toata lumea. Putini isi dau seama insa ce uriase prejudicii aduce acest obicei larg raspandit si de aceea multi considera ca nu este necesar sa se lupte impotriva lui. Vom incerca sa demonstram prin acest articol lipsa de temei a unei asemenea atitudini fata de fumat. Nenumarate experiente si observatii au dovedit ca substantele care intra in compozitia tutunului, ajung in organism, au o actiune nefavorabila asupra sistemului nervos, inimii, vaselor sanguine, organelor respiratiei si asupra altor organe. Mai jos sunt descrise pe larg consecintele fumatului dar si sfaturi practice asupra felului cum trebuie sa procedam ca sa ne lasam de fumat.

Continutul articolului

- Ce se introduce in organism odata cu fumul de tutun

- Nicotina - otrava

- De ce devin multi oameni fumatori

- Fumatul si capacitatea de munca intelectuala

- Fumatul si activitatea aparatului cardiovascular

- Fumatul si organele digestive

- Fumatul si organele respiratorii

- Alte urmari vatamatoare ale fumatului

- Renuntarea la fumat

Ce se introduce in organism odata cu fumul de tutun

Sortimentele de tutun aflate in comert contin 0,8-5 % nicotina. Cu cat tutunul este mai tare, cu atat continutul sau in nicotina este mai mare. Sortimentele de tutun ieftine sunt de obicei mai tari decat cele scumpe. In afara de nicotina, fumul de tutun contine numeroase alte substante toxice vatamatoare organismului, cum ar fi de exemplu acidul cianhidric, oxidul de carbon si hidrogenul sulfurat. Aceste din urma substante se gasesc in fumul de tutun in cantitati foarte mici, de aceea actiunea vatamatoare a tutunului este legata in special de nicotina.

Nicotina - otrava

Nicotina, are in primul rand o actiune vatamatoare asupra activitatii nervoase superioare si asupra sistemului nervos vegetativ, adica asupra acelor segmente ale sistemului nervos care, sub controlul scoartei cerebrale, regleaza munca inimii, vaselor sanguine si a altor organe interne. In cantitati mici nicotina excita, iar in cantitati mari inhibeaza celulele nervoase din ganglionii sistemului nervos vegetativ.

In stare pura nicotina este o otrava foarte puternica. Sunt suficiente 1-2 picaturi de nicotina pura, pentru ca sa fie omorat un caine.Daca se apropie de ciocul unui porumbel o picatura de nicotina, pasarea face spasme si dupa 2-3 minute moare. Omul poate muri daca i s-ar introduce deodata 0,8-0,16 g de nicotina pura.

Cu fiecare tigara de tarie medie fumatorul introduce in organism cca. 0,005 g nicotina; deci fumand un pachet de tigari pe zi, omul primeste 0,125 g nicotina. Aceasta doza de otrava patrunde in organism nu deodata, ci in fractiuni mici; de aceea la fumatorii obisnuiti cu tutunul nu apare o intoxicatie acuta cu nicotina.

De ce devin multi oameni fumatori

Primele incercari de a fuma sunt legate adesea de senzatii foarte neplacute. Fumatorul neexperimentat are greata, vomita, apare o salivatie abundenta si alte semne de intoxicatie acuta cu nicotina. De ce cu toate acestea, multi oameni incep totusi sa fumeze si ulterior se obisnuiesc intr-atat cu tutunul, incat le este greu sa se lase de fumat? Aici intervin diferite cauze: multi incep sa fumeze din curiozitate, dorind sa afle de ce acest lucru le place tuturor; altii incep sa fumeze din imitatie sau "dupa sfatul" prietenilor; adolescentii fumeaza, straduindu-se sa semene in toate cu adultii etc.

Daca primele incercari de a fuma se insotesc de greata si uneori si de varsaturi, ulterior organismul se adapteaza treptat la nicotina care inceteaza sa- i mai provoace o asemenea reactie. In acelasi timp inhalarile repetate de fum de tutun si complexul de gesturi legat de actul fumatului (care consta in scoaterea tigarilor, frecarea lor, aprinderea chibriturilor etc) se transforma treptat intr-un reflex solid, elaboarat artificial de om in dauna sa insasi. Iata de ce ulterior pentru fumatorul obisnuit chiar si o lipsa trecatoare a tutunului se insoteste de o senzatie de deprimare, tristete sau plictiseala, de irascibilitate crescuta si de scadere a capacitatii de munca. Aceste tulburari neplacute uneori impiedica pe cel care incearca sa scape de acest obicei vatamator, de a se lasa de fumat. Astfel omul devine fumator pasionat si incepe se se intoxice treptat cu nicotina, fapt care se reflecta in mod extrem de nefavorabil asupra sanatatii sale. Ulterior ii este foarte greu sa se lepede de acest obicei. Cu mult mai usor se poate prevenii aparitia acestui obicei, adica omul sa nu inceapa sa fumeze.

Fumatul si capacitatea de munca intelectuala

Unii socotesc ca fumatul le este necesar pentru cresterea capacitatii de munca intelectuala. Aceasta idee nu corespunde realitatii. La inceput, nicotina provoaca uneori o usoara excitare temporara a activitatii cerebrale; foarte curand insa ea duce la stanjenirea acesteia. Fumatorul este nevoit sa fumeze tot mai mult, tot mai des, din care cauza nicotina provoaca o epuizare si mai rapida a celulelor creierului. In afara de aceasta, sub influenta nicotinei, vasele sanguine ale creierului se contracta, fapt care poate tulbura circulatia sanguina cerebrala normala. In aceste cazuri pot aparea dureri de cap, ameteli, scaderea memoriei si atentia.. Daca se intrerupe fumatul, toate aceste fenomene dispar treptat.

Fumatul si activitatea aparatului cardiovascular

Actionand prin intermediul sistemului nervos, nicotina influenteaza activitatea cardiaca in sensul ca, contractiile inimii devin mai frecvente, iar ritmul lor normal este tulburat. Ca urmare se creeaza conditii nefavorabile pentru munca si odihna muschiului cardiac, care se uzeaza repede si slabeste. Abuzul de tutun poate provoca contractarea brusca (spastica) a vaselor sanguine si de aceea tensiunea arteriala creste. Spasmele vaselor sanguine care se repeta adesea sub influenta nicotinei fovorizeaza dezvoltarea arterosclerozei. Un mare rol joaca nicotina si in aparitia anginei pectorale. De aceea pentru cei care sufera de boala hipertensiva, arteroscleroza si alte boli ale aparatului cardio-vascular, fumatul este deosebit de periculos; ei trebuie neaparat sa se lase de fumat.

Fumatul si organele digestive

Absorbindu-se repede prin mucoasa bucala si stomacala, nicotina actioneaza asupra nenumaratelor plexuri nervoase si asupra ganglionilor sistemului nervos vegetativ al stomacului si intestinului, tulburand activitatea lor normala. De aceea sub influenta fumatului scade pofta de mancare, se tulbura activitatea normala a intestinului, creste aciditatea sucului gastric, fapt care poate favoriza dezvoltarea ulcerului. Sucul digestiv avand o capacitate de digestie marita(ca urmare a aciditatii crescute) poate sa distruga treptat peretele stomacului. Deosebit de vatamator actioneaza asupra digestiei inghitirea fumului de tutun, fumatul pe stomacul gol, sau imediat dupa masa.

Fumatul si organele respiratorii

Excitarea indelungata a organelor respiratorii de catre fumul de tutun duce la aparitia de leziuni inflamatoare in nazo-faringe, laringe si bronhii. Astea explica tusea permanenta, senzatia de intepare in gat si vocea ragusita a multor fumatori. Tusea cronica provoaca in unele cazuri dilatarea plamanilor (emfizem) care se insoteste de ingreunarea respiratiei. Excitand permanent caile respiratorii si coborand rezistenta organismului la infectii, fumatul favorizeaza imbolnavirea de tuberculoza sau o agraveaza.

Alte urmari vatamatoare ale fumatului

Nicotina isi exercita influenta asupra centrilor nervosi din maduva si asupra glandelor cu secretie interna, a caror activitate este tulburata. Ca urmare a acestui fapt, pot sa apara uneori tulburari ale menstruatiilor si avortul spontan la femei, scaderea capacitatii sexuale la barbati. Fumatul poate duce la scaderea in greutate iar uneori la slabirea auzului si vederii. Fumatul poate favoriza aparitia unor cancere, in special a cancerului buzei inferioare. O influenta deosebit de vatamatoare o are fumatul asupra organismului copilului, impiedicand cresterea si dezvoltarea acestuia. Fumatul este vatamator nu numai pentru fumator insusi, ci si pentru cei din jur(vezi fumatul pasiv) care stau multa vreme in incaperi pline de fum de tutun si inhaleaza o cantitate oarecare de nicotina.

Renuntarea la fumat

Fiecare fumator care se ingrijeste de sanatatea sa trebuie sa se lase de fumat. Lipsa tutunului nu are nicio consecinta vatamatoare chiar in cazul acelora care au fumat multi ani. Senzatiile subiective neplacute legate de aceasta renuntare trec repede si curand dupa lasarea fumatului starea generala se imbunatateste mult(creste puterea de munca, pofta de mancare, etc).

Oricine are suficienta vointa se poate lasa de fumat. Numai in unele cazuri trebuie sa se recurga la substante speciale. Se pot folosi in acest scop substante dupa care fumatul provoaca un gust neplacut in gura(de exemplu, solutie 0,5-1% de azotat de argint). Uneori medicii recomanda medicamente care ajuta sa fie depasita mai usor perioada de dezobisnuire. Pe scara larga se foloseste de asemenea psihoterapia, facuta de medic, care tine seama de particularitatile fiecaruia.

Fumatorul trebuie convins, fortat sa creada in puterile sale si in posibilitatea de a se lasa pentru totdeauna de fumat. O mare importanta o are si autosugestia: daca fumatorul crede ca va scapa de patima fumatului si se autoconvinge de aceasta, el va fi in stare desigur sa se lepede de obiceiul sau vatamator.

Totdeauna fumatul trebuie sa fie lasat deodata si nu treptat. Micsorarea cantitatii de tigari fumate nu stinge reflexul conditionat solid care sta la baza deprinderii de a fuma. Cel care s-a lasat de fumat trabuie sa tina minte ca ulterior este necesar sa se abtina complet de la tutun. Nu rareori chiar o singura tigara redesteapta vechiul obicei si reduce la zero rezultatele atinse dupa o indelungata abtinere de la fumat.

Renuntarea la fumat nu este o treaba usoara pentru fumatorul obisnuit. De aceea, aceastia trebuie sa faca eforturi insemnate de stapanire de sine. Numai in aceste conditii hotararea de a renunta la fumat, daca este respectata cu fermitate, are o importanta educativa, disciplinara si favorizeaza intarirea vointei.

Hidratii de carbon si celuloza

2009-07-22T06:10:00.000-07:00

Un loc important in alimentatia omului il ocupa hidratii de carbon(glucidele). Hidratul de carbon principal din hrana este amidonul; in procesul de digestie el se scindeaza pana la glucoza care se gaseste in toate tesuturile corpului si care se afla in sange totdeauna intr-o anumita cantitate. Rezervele de hidrati de carbon din organism, sub forma glicogenului, se gasesc mai ales in ficat. Pe masura necesitatii, glicogenul, insolubil in apa, se transforma in glucoza, care din ficat ajunge in sange. In cazul oxidarii glucozei in tesuturi are loc o serie de reactii chimice complexe, si se elibereaza energia, necesara pentru realizarea diverselor functii ale organismului. Omul adult trebuie sa primeasca zilnic prin alimentatie intre 400 si 600 grame hidrati de carbon.

Norma zilnica de hidrati de carbon pentru copii si adolescenti oscileaza in functie de varsta intre 110 si 470 grame. In cazul muncilor fizice grele se mareste cantitatea de hidrati de carbon, in acelasi timp cresc si necesitatile in proteine si grasimi. Majoritatea produselor de origine animala nu contin aproape de loc hidrati de carbon. Astfel sursa principala de hidrati de carbon in alimentatia omului o constituie produsele vegetale. In produsele vegetale hidratii de carbon se gasesc sub forma de amidon si sub forma de glucide(zaharoza, fructoza, glucoza).

Amidonul se gaseste in cantitate mare in grau, secara, orz, orez, ovaz, porumb, dar si in cartofi. Cantitatea cea mai mare de glucide se gaseste in paine si produsele fainoase, zahar, iar dintre legume - in cartofi. Diverse zaharuri se gasesc in fructe si legume(sfecla de zahar). Daca in hrana sunt prea multi hidrati de carbon o parte din ei se pot transforma in organism in grasimi care se depun sub piele precum si in alte parti ale corpului. Asa se intampla la cei care au tendinta de ingrasare mai ales daca ei consuma multe paste fainoase si dulciuri.

Celuloza - in cereale, legume, zarzavaturi si fructe se gaseste celuloza. Celuloza nu este digerata de sucurile digestive ale omului si numai o parte neansemnata din ea se scindeaza in intestinul gros si este asimilata de organism.
De aceea celuloza nu poate fi considerata substanta nutritiva, dar are totusi o mare insemnatate pentru digestia normala. Celuloza determina excitarea peretelui intestinal si de aceea favorizeaza miscarile sale. Datorita acestor miscari masa alimentara avanseaza in intestin si aceasta favorizeaza evacuarea sa normala. Nu este de mirare ca motilitatea slaba a intestinului si tendinta la constipatie se intalnesc adesea la cei care se hranesc numai cu mancaruri "delicate" in care nu se gaseste celuloza, care nu consuma paine din faina integrala, bogata in celuloza(painea neagra), care nu consuma legume, zarzavaturi si fructe. Experientele au aratat ca celuloza din legume, zarzavaturi si fructe este folositoare si pentru faptul ca mareste secretia de sucuri digestive.

Secretia interna - hormonii

2009-07-18T11:59:00.000-07:00

Hormonii produsi de glandele cu secretie interna asigura schimbul normal de substante. Daca la un animal se extirpa pe cale chirurgicala glandele suprarenale(adrenale) sau paratiroidele, el moare curand. Rezulta ca fara prezenta in organism a acestor hormoni produsi de glandele extirpate organismul nu poate exista.

Glandele cu secretie interna produc hormoni care asigura cresterea normala a scheletului, cresterea si dezvoltarea normala a intregului organism. Experientele pe animale tinere in plina dezvoltare au aratat ca dupa indepartarea glandei tiroide sau a hipofizei, animalele prezinta o intarziere in crestere. Este suficient insa sa se transplanteze animalelor operate glanda extirpata sau sa se introduca in organism in mod artificial hormonii produsi de glanda extirpata, ca animalele sa inceapa sa creasca normal. Se intalnesc uneori oameni cu o talie foarte mica sau, din contra, foarte mare. Talia pitica sau giganta este deobicei legata de o tulburare a activitatii normale a glandelor cu secretie interna in copilarie.

Din cele expuse rezulta rolul imens pe care-l joaca glandele cu secretie interna in dirijarea functiilor fiziologice. Unele glande poseda, atat o secretie externa, cat si una interna. De exemplu, pancreasul. Unele celule ale acestei glande produc sucul pancreatic, care se elimina prin canalul excretor in intestin si contribuie la digerarea alimentelor. Aceasta reprezinta secretia externa. Dar in pancreas exista "insule" de celule cu secretie interna, care produc un hormon special, insulina, care este absorbita in sange. Ea are o influenta mare asupra metabolismului glucidelor. Daca in sange apare o cantitate insemnata de zahar, excesul sau se elimina prin urina; astfel se intampla in diabetul zaharat. In acest caz, introducerea insulinei in organism micsoreaza cantitatea de zahar din sange si amelioreaza starea bolnavului.

Glandele sexuale au de asemenea, atat secretie externa(in glandele masculine se produce sperma, iar in cele feminine ovulele), cat si o secretie interna - elaborarea unor hormoni sexuali speciali(somatotropul, testosteronul). Hormonii sexuali masculini si feminini au influenta asupra cresterii si favorizeaza maturarea sexuala.

Talia mai inalta a barbatului, oasele iliace mai largi la femeie si dezvoltarea glandelor mamare, cresterea parului pe fata la barbat si absenta lui pe obrazul femeii, vocea mai groasa la barbat si mai subtire la femeie si multe altele (asa numitele caractere sexuale secundare), toate acestea sunt rezultatul actiunii diferite a hormonilor sexuali masculini si feminini.

Glandele cu secretie interna se gasesc in relatii stranse cu altele si cu sistemul nervos. Insasi producerea de hormoni in glande este reglata de sistemul nervos. Este suficient sa aratam ca atunci cand omul este emotionat activitatea glandelor sale cu secretie interna se modifica vizibil. Astfel, la spectatorii unui meci de fotbal s-a pus in evidenta in sange o cantitate marita de adrenalina, formata in suprarenale si care imbunatateste vizibil starea sistemului nervos si muscular. Intensificarea activitatii suprarenalelor la spectatori a aparut sub influenta excitatiei centrilor nervosi din creier.

Articulatiile corpului

2009-07-17T02:21:00.000-07:00

Articulatia coxofemurala sau articulatia soldului - realizeaza articularea portiunii libere a membrului inferior cu centura pelvina. Este o condilartroza cu trei grade de mobilitate, cu trei axe de miscari si sapte tipuri de miscari posibile( flexie, extensie, abductie, adductie, rotatie interna, externa, circumductie). Angrenarea suprafetelor articulare este buna, capul femural intra in cavitatea cotiloida a coxalului care este marita. Capul femurului este fixat de acetabul prin ligamentul rotund al capului femural. Capsula articulara e groasa, rezistenta, nu permite laxitatea(moliciunea) ca la umar, deci nici luxatiile. Capsula este intarita de ligamente groase, coxofemurale, ischiofemurale, iliofemurale si pubofemurale care impiedica miscarile exagerate. Din aceste motive fixitatea articulatiei este puternica dar amplitudinea miscarilor soldului este mai redusa decat cea a umarului.

Articulatia genunchiului - este cea mai mare articulatie a corpului, dar totodata este si cea mai sensibila a organismului, fiind alcatuita de fapt din trei articulatii, doua articulatii intre femur si tibie(femurotibiale) si o articulatie femuropatelara. Articulatia poseda o membrana sinoviala foarte intinsa, o articulatie cu multiple "funduri de sac" in care se poate acumula lichid sau chiar sange. Articulatia este de tip conducere osoasa. Lateral si medial capsula este intarita de ligamente puternice colaterale, tibiale si femurale. Anterior se gaseste tendonul cvadricepsului, patela si ligamentul rotulian. Posterior catre spatiul popliteu se gasesc ligamentele oblice si drepte popliteale. In interiorul capsulei dar in afara sinovialei se gasesc ligamentele incrucisate ale genunchiului care fixeaza spina tibiei de peretii interni. Un ligament este antero-extern, celalalt postero-intern. Ruptura ligamentelor incrucisate duce la ruperea suprafetelor articulare. Articulatia genunchiului este de multe ori afectata in accidente sportive ca: intinderi ligamentare, entorse, contuzii, subluxatii, inflamatii(cum ar fi in reumatism, infectii, septicemii sau infectie cu gonococi).

Articulatia gleznei sau tibiotarsiana - permite miscarile de flexie si extensie. Este o articulatie prin conducere osoasa si este sediul frecvent al entorselor. Datorita faptului ca talusul(astragalul) se articuleaza distal si cu calcaneul si navicularul, acest os talusul devine un os rulment si exista posibilitatea ca in jurul unui ax imaginar oblic sa se poata efectua la nivelul articulatiilor talusului flexia, extensia, abductia, adductia, supinatia si pronatia piciorului. Supinatia este ridicarea marginii interne a piciorului, iar pronatia, ridicarea marginii externe a piciorului. In restul articulatiei piciorului, intertarsiene, tarsometatarsiene si interfalangene prezinta miscari reduse existand numai posibilitatea unor flexii si extensii reduse.

Articulatia scapulohumerala sau articulatia umarului - este cea mai mobila diartroza a organismului uman, de tip sferoidal(cavitatea glenoida a scapulei si capul humeral). Capsula e laxa, deci favorizeaza luxatiile umarului. Ligamentele articulare sunt coxohumerale si trei glenohumerale(superior, mijlociu, inferior). Articulatia scapulohumerala are trei axe de miscare: sagital, transversal(orizontal) si vertical. Perpendicular pe axul transversal se realizeaza flexia si extensia. Perpendicular pe axul ventrodorsal(sagital) se realizeaza adductia si abductia. De-a lungul axului longitudinal se realizeaza rotatia mediala(interna) si rotatia laterala(externa). Circumductia reprezinta succesiunea tuturor miscarilor. Articulatia scapulohumerala este o articulatie prin conducere musculara pe care actioneaza cei trei mari muschi: pectoralul mare, dintatul mare si marele rotund.

Articulatia cotului - reuneste in aceeasi capsula cele trei oase: articulatia humeroradiala, humeroulnara si articulatia radioulnara. Exista ligamente anterioare si posterioare mai slabe dar mai puternice sunt cele colaterale(radial si ulnar). Articulatia cotului este o trohleartroza cu conducere osoasa. Amplitudinea flexiei este de 40 grade, iar cea a extensiei este de 180 grade. Flexia este asigurata de muschii biceps brahial si epicondilienii medial, iar extensia, de muschiul triceps brahial. In articulatie are loc miscarea de supinatie asigurata de muschiul supinator, biceps, si miscarea de pronatie, asigurata de muschiul pronator rotund si patrat.

Vasele membrului toracic - note rezumative

2009-07-16T11:26:00.000-07:00

Artere - irigare arteriala

Vene - drenaj venos

Limfatice - drenaj limfatic

Vascularizatia membrului superior este foarte bogata deoarece exista foarte multe anastomoze(comunicatii) arteriale, venoase, limfatice, care permit refacerea circulatiei colaterale in urma ranirii cailor principale de aport sau de drenaj, existand cercul periscapular in jur, cercul arterial periepicordial medial, arcada palmara superficiala si profunda la nivelul mainii.

Dintre artere amintim:

- Artera subclaviculara care este si foarte voluminoasa. Vascularizeaza partial encefalul, trunchiul, gatul, si tot membrul superior. Se continua de la nivelul claviculei cu artera axilara.

- Artera axilara are multe anastomoze cu artera subclaviculara in jurul scalpului. Artera are raporturi foarte importante cu plexul brahial, vena axilara, muschii pectorali si nodurile limfatice(limfonodulii). Artera axilara se continua cu artera brahiala sau humerala.

- Artera brahiala vascularizeaza toate formatiunile bratului si se divide in plica cotului, in artera ulnara si artera radiala. Artera humerala are anastomoze colaterale cu artera ulnara la nivelul plicii cotului.

- Artera radiala si artera ulnara merg paralel si vascularizeaza fata anterioara si fata posterioara a antebratului. Ambele se pot palpa fiind superficiale la nivelul gatului si mainii. Aceste doua artere se termina la nivelul palmei prin anastomoze formandu-se arcadele palmare superficiale si profunde din care pornesc cele 5 artere digitale si arterele interdigitale, in asa fel incat fiecare deget are pe margine cate o artera. Pulpa degetului este foarte bine vascularizata.

Venele membrului superior: vene superficiale si vene profunde.

Venele profunde merg invers cu artera. Exista la nivelul cotului vene superficiale destul de mari, la nivelul carora se face perfuzia, transfuzia, injectiile intravenoase. Sunt dispuse sub forma de "M". La nivelul bratului, extern, merge subcutanat vena cefalica catre cap, si medial vena bazilica.

Limfaticele - la nivelul oleocranului se gasesc 1-2 limfonoduli si 5 grupe, in total 18-20 in axila. La nivelul axilei se aduna limfa membrelor superioare, limfa scapulara si limfa partii anterioare a toracelui. In cancerul de san golirea axilei de limfonoduli este obligatorie.

Regiunile topografice se impart in:

-regiunea umarului;

-brahiala (anterioara si posterioara);

-regiunea cotului (anterioara si posterioara);

-antebratului (anterior si posterior);

-mainii (palmara anterior si dorsala posterior);

-regiunea degetelor (anterioara si dorsala).

Durerile de spate si prevenirea lor

2009-07-04T07:01:00.000-07:00

Este bine cunoscut faptul ca multi dintre noi suferim de multe ori de durerile de spate. Daca sunteti un individ cu o conditie fizica obisnuita exista o sansa de opt zeci dintr-o suta de a simtii dureri ale spatelui inferior la un anumit moment in viata. Durerile spatelui inferior nu aleg. Ele pot apare la oricine si in orice moment: o rasucire sau o aplecare brusca, o mecanica corporala gresita (in statica sau in dinamica), o pauza in concentrare in timpul unei sedinte de efort, atunci cand intervine o raceala locala (provocata de aerul conditionat, curentul, dormitul noaptea cu spatele descoperit), cand avem un serviciu static (lucrul la birou 8 ore zilnic) sau atunci cand stam prea mult in masina la volan, pozitia corpului fiind fixa si concentrarea foarte mare (de aceea se si spune ca "boala" conducatorului auto este durerea de spate.., in acest caz, medicii specialisti recomanda ca, atunci cand efectuati un drum mai lung la volan, sa va opriti din cand in cand, sa coborati din masina, si sa faceti cateva miscari de intindere, avand ca scop decompresia coloanei vertebrale).
In cazul in care simtiti dureri la spate in zona lombara (de multe ori durerea poate cobori si pe picior fiind insotita si de intepaturi ), opriti-va din miscare si odihniti-va spatele. Daca este afectat un nerv, muschiul deservit (inervat) se atrofiaza. Daca durerea radiaza in jos pe picior sau acesta amorteste, sau apar furnicaturi sau o pierdere a functionalitatii muschiului, consultati imediat un doctor; cu cat veti astepta mai mult, cu atat vor fi mai mari sansele de a avea o afectiune permanenta.

Prevenirea durerilor de spate
In cazul in care nu sunteti un individ cu o conditie fizica buna (deci nu aveti o musculatura a spatelui foarte bine intarita, neavand un tonus muscular foarte bun), atunci este foarte important sa incepeti efectuarea unui program de exercitii corect proiectat care poate fi cea mai buna arma impotriva durerii.
Studii recent desfasurate demonstreaza ca exercitiile destinate intaririi musculaturii spatelui (in special in partea inferioara a spatelui) pot juca un jol semnificativ in prevenirea durerilor.
Investigatiile specialistilor in kinesiologie medicala sportiva releva faptul ca este suficienta o singura sesiune de exercitii specifice pe saptamana pentru a prevenii durerile de la nivelul spatelui.
Aceste exercitii vor trebui sa fie specifice, si efectuandu-le vom avea rezultatul unui spate puternic, unei coloane vertebrale sustinute de o musculatura puternica. "Centura corpului" (formata din abdomen si spate inferior) este foarte importanta si trebuie sa fie puternica. Ea ne asigura o mobilitate a organismului zi de zi.

Mecanica corporala gresita atat in statica cat si in dinamica.
In dinamica - cele mai multe probleme ale spatelui inferior apar in momentul efectuarii unor aplecari facute intr-o mecanica corporala gresita (pozitia corpului gresita). Spre exemplu: in ridicarea unui obiect de jos, a unei cutii, a unui geamantan, a unei sacose, sau transferarea lor dintr-o parte in alta..
In statica - pozitia corecta in sezand: spatele trebuie sa fie drept si lipit de spatar; trunchiul cu coapsele, genunchii cu coapsele si gambele cu picioarele sa formeze unghiuri de 90°.

Dar din ce cauza apar probleme ale spatelui inferior ridicand incorect unele obiecte de pe sol?
Musculatura erectoare (musculatura zonei lombare), in pozitie ortostatica (stand) are o slaba activitate in zona spatelui. Pe masura ce flectam (aplecam) trunchiul, activitatea musculaturii erectoare creste, iar in momentul in care flexia este completa, nu se mai inregistreaza contractia. Din acest moment toata rezistenta mentinerii trunchiului este preluata de ligamentele coloanei, discurile intervertebrale si articulatiile posterioare. Activitatea erectorilor spinali isi incep relaxarea in jurul unei flexii de 50° , iar la finele flexiei trunchiului ei fiind inactivi. In momentul ridicarii unei greutati incorect, musculatura erectoare ramane relaxata, tot efortul fiind preluat de structurile coloanei.
De aici deducem usor solicitarea vertebrala din pozitia de flexie maxima si pericolul pentru coloana vertebrala si pentru elementele aflate acolo (ligamente,nervi).

Pozitia corecta in momentul ridicarii unui obiect de jos este: flexia picioarelor (o genoflexiune sau o semigenoflexiune), urmata de o inclinare usoara fiziologica a trunchiului inainte, apucarea obiectului (mentinand coloana vertebrala dreapta), apoi ridicare in pozitie stand efectuandu-se odata cu intinderea genunchilor mentinand coloana vertebrala dreapta.
Pozitia incorecta in momentul ridicarii unui obiect de jos: flexia trunchiului (aplecare) tinand picioarele drepte sau usor indoite din articulatia genunchiului si curbarea spatelui.

Tratamentul
1) Reducerea inflamatiei – primul pas in tratarea durerilor de spate este de a indeparta inflamatia. Consultati medicul inainte de a folosii orice medicament.
2) Exercitiile fizice specifice - alcatuirea unui program de exercitii, stretching, de prevenire si recuperare conceput de catre specialistul kinesiolog.

Nota: Exercitiul fizic specific este cheia care ajuta la imbunatatitrea flexibilitatii active si pasive. Daca veti folosi aceste exercitii corect si constant in timp, sansele de a avea accidente ale spatelui vor scadea simtitor.

Program de exercitii pentru masa musculara

2009-07-01T04:18:00.000-07:00

Daca ati hotarat sa mergeti la sala de sport si vreti sa faceti un program pentru masa musculara si nu stiti cum sa il concepeti, noi va ajutam cu un exemplu de program care v-ar putea fi de folos in aceasta dorinta. Inainte de a descrie programul de masa musculara trebuie sa stiti ca, castigul de masa musculara vine in urma antrenamentelor, acest lucru incluzand o anumita atitudine (serioasa), un program de antrenament, o nutritie foarte buna, si un timp de recuperare suficient.

Acest program de antrenament este un program de 3 zile/saptamana, fiecare grupa musculara fiind lucrata de 2 ori/saptamana. Este un program care ne ofera un timp de recuperare suficient pentru a creste in masa musculara. Legat de nutritie, care este un element foarte important in cresterea masei musculare, trebuie sa stiti ca aveti nevoie de 5000-6000 cal/zi pentru o crestere cat mai calitativa a masei musculare.

Sa descriem acum programul pe zile:

Luni

Exercitii
1. Impins orizontal cu bara de la piept 5 serii x 6-8 rep.
3. Ramat cu gantera din aplecat 4-5 serii x 6-8 rep.
2. Genuflexiuni 5 serii x 6-8 rep.
3. Indreptari cu bara 5 serii x 6-8 rep.

Miercuri

Exercitii
1. Impins inclinat cu bara de la piept 3 serii x 5-6 rep.
2. Impins de la ceafa cu bara din sezand 3 serii x 5-6 rep.
3. Flexii cu bara 4 serii x 5-6 rep.
4. Extensii pentru triceps cu bara din culcat 3-4 serii x 5-6 rep.
5. Ridicari pe varfuri din stand la aparat 4-5 serii x 10-15 rep.
6. Ridicari de trunchi din culcat 3 serii x 8-12 rep.

Vineri

Exercitii
1. Genuflexiuni 5serii x 5-6 rep.
2. Ridicari pe varfuri din sezand 3 serii x 15-20 rep.
3. Ramat cu bara din aplecat 3serii x 5-6 rep.
4. Flexii alternativ cu gantere din stand 4serii x 6-8 rep.
5. Extensii cu bara "Z" de la ceafa pentru triceps 4serii x 6-8 rep.
6. Ridicari de picioare din atarnat 4serii x 10-15 rep.

Dupa cum observati, volumul de lucru este mic (aici includem numarul de serii si de repetari pe zi). Numarul de repetari este invers proportional cu marimea incarcaturii (daca in prima serie a unui exercitiu faceti 10 repetari, in urmatoarea serie vom creste greutatea astfel incat sa ne permita efectuarea a 8 repetari...) Va trebui sa va alegeti greutatea cu care executati exercitiile in functie de nivelul de pregatire si de varsta. Exercitiile trebuie intercalate cu pauza de odihna de max.1-2 minute intre serii.

Nota: Acest program de masa musculara are la baza folosirea unor greutati destul de mari. Daca aveti mai putin de 18 ani trebuie sa evitati exercitiile cu presiune de sus in jos asupra coloanei vertebrale si a exercitiilor de forta in care intervine o hiperextensie a coloanei vertebrale. In cazul acesta puteti inlocui exercitiile de genuflexiuni si indreptari cu bara si sa le efectuati pe aparate. Acesta este un exemplu de program de masa musculara; vom reveni si cu alte programe in postarile viitoare. Nu uitati sa va incalziti muschii, articulatiile, inainte de a trece la programul propriu-zis.

Alimentatia in diabetul zaharat

2009-06-28T06:34:00.000-07:00

In diabetul zaharat este tulburata elaborarea in pancreas a insulinei necesara asimilarii normale a zaharurilor de catre organism. Boala poate afecta de asemenea ficatul, glandele suprarenale si alte organe.

Medicatia principala in tratamentul diabetului este insulina, si al carei efect face ca diabetul sa inceteze a mai fi o boala periculoasa. Alimentatia terapeutica este totusi necesara in diabet. Dieta bine aleasa da posibilitatea sa se reduca doza de insulina care nu va mai fi data asa de des; in unele forme de diabet, printr-o dieta corespunzatoare, se poate renunta chiar la insulina sau aceasta se poate inlocui cu medicamente care se iau pe gura. Este necesara restrangerea cantitatilor de zaharuri din alimentatie si a cantitatilor de grasimi. Deosebit de important este ca hrana bolnavului sa contina mai multe vitamine.

Cantitatea de zaharuri, grasimi si alte substante hranitoare din alimentatie este stabilita de medicul curant pentru fiecare bolnav in parte in functie de starea sanatatii lui. Vom da si noi un exemplu de cateva alimente de care puteti sa tineti seama, bineinteles cu corecturile indicate de medic: paine alba 260 g sau paine neagra 400 g; unt 30 g ; mere sau morcovi 200 g; cartofi 300 g; taitei sau macaroane 20 g; un ou; branza 25 g; lapte 250 g; carne sau peste pregatit 100g; varza, castraveti si dovlecei se pot da in orice cantitate. Acest exemplu de dieta contine 100 g proteine, cca. 70 g de grasimi, 300 g zaharuri, rezultand in total 2300 de calorii. Dintre aceste produse se poate alcatui un meniu variat, permitandu-se inlocuirea unor produse prin altele, tinandu-se insa seama de continutul in zaharuri si grasimi.

Zaharul si dulciurile nu trebuiesc folosite. Se poate folosi zaharina, din care se prepara o solutie de 1%, adaugata la bauturi si mancaruri pentru a le da gust. Prelucrarea culinara a produselor este cea obisnuita; daca bolnavul prezinta tulburari ale functiilor normale ale ficatului, se restrang supele de carne si mancarurile prajite. Foarte util este sucul de macies bogat in vitamina C. Nu uitati de exercitiul fizic, efortul fizic(mers, alergare, mers pe bicicleta, etc), care va ajuta sa eliminati din surplusul de tesut adipos(grasime) si va permite mentinerea unei greutati corporale constante si indelungate in timp.

Click aici pentru a vedea tabelul cu valorile calorice ale produselor alimentare(glucidele, lipidele); acest tabel va ajuta in alcatuirea unui meniu zilnic corect.

Contractia musculara

2009-06-19T04:35:00.000-07:00

Fiziologia si biochimia contractiei musculare

Deosebim trei feluri de muschi:

1. Muschi striati(scheletici sau somatici);

2. Muschi netezi;

3. Muschi striat cardiac.

Muschiul cardiac este un muschi striat dar cu conducere automata. Muschii striati scheletici sunt muschi comandati de scoarta cerebrala si centrii subcorticali din trunchiul cerebral.

Unitatea morfofunctionala a muschiului este unitatea motorie si e formata dintr-un neuron si fibrele musculare pe care le inerveaza. Legatura dintre neuron si fibra musculara constituie placa motorie care reprezinta sinapsa neuro-musculara. Celula musculara striata se numeste fibra musculara, cu un diametru de 10-20 microni, are o sarcolema subtire si o sarcoplasma care contine nuclei, substante energetice, glicogen, acizi grasi. Musculatura se clasifica in muschi saraci in sarcoplasma cum sunt muschii flexori(intervin in eforturile dinamice, care produc contractiile rapide si obosesc repede), si muschii bogati in sarcoplasma care sunt muschii extensori(intervin in eforturi statice, au contractii lente si de lunga durata, obosesc greu).

Miofibrilele - In sarcoplasma se gasesc proteine organizate in miofilamente de miozina si actina. Miofibrilele au lungimea celulei si un diametru de un micron. Unitatea morfofunctionala a miofibrilei este sarcomerul, format din actina si miozina.

Contractia musculara are la baza sarcomerul, iar contractia este un fenomen electric de contractie a fibrelor de actina intre cele de miozina incarcate pozitiv.

Compozitia chimica a muschiului:

-apa 75%

-proteine 20%

-alte substante 5%

Proteine: contractile(miozina, actina, octomiozina, tropomiozina), si necontractile(mioglobine si enzime).

Alte substante: ATP, ADP, fosfocreatina, uree, creatinina, acid lactic, colesterol, glicogen.

Contractia izometrica, izotonica si auxotonica

Contractia izometrica - reprezinta cresterea tensiunii din muschi. Contractia izometrica intervine in mentinerea pozitie statice. In acest caz sarcomerele nu se ingusteaza si nu se produce lucrul mecanic. Are loc transformarea energiei mecanice in caldura.

Contractia izotonica - este dinamica si se foloseste in mers si alergare.

Contractia auxotonica - reprezinta contractii care au loc prin impingerea unei forte in crestere(haltere, lupte, box).

Tonusul muscular

Reprezinta starea usoara de contractie permanenta in repaos. Deosebim trei feluri:

1.Tonusul de repaos

2.Tonusul de postura(muschii cefei, santurilor vertebrale, abdomenului care intervin in pastrarea pozitiei ortostatice);

3.Tonusul muscular de sustinere, cu rol in contractiile statice de forta.

Muschii care intervin in astfel de cazuri sunt muschi bogati in citoplasma si mioglobina. Tonusul este determinat de stimuli care vin de la proprio-receptorii din muschi si tendoane si apoi ajung la neuronul motor din cornul anterior care prin axul sau trimite impulsul muschilor striati. Copilul pana la 8 ani are tonus de repaos bun dar cel de postura este slab(isi schimba frecvent pozitia). Tonusul de postura se numeste si tonus de atitudiune. Creste la 9-10 ani si pana la pubertate 14-15 ani. In aceasta perioada exista pericolul tulburarilor de atitudine care poate duce la cifoze, lordoze, etc.

Forta

Este o calitate a muschiului si tine de numarul de unitati motorii antrenate. Forta creste prin antrenament dar se pierde in cazul stimulilor slabi.

Slabirea, ca si boala de nutritie

2009-06-18T10:44:00.000-07:00

Bolile de nutritie sunt afectiuni caracterizate prin tulburari in metabolismul substantelor alimentare avand ca rezultat deteriorarea organismului. Principalele boli de nutritie sunt: slabirea, obezitatea, diabetul, guta.

Slabirea inseamna scaderea greutatii corporale ideale sub limita normala. Daca greutatea unui om scade cu 5% vorbim de slabire de gradul I sau slabire usoara; cand pierderea este de 10-20% slabirea este de gradul II sau slabire medie; cand scaderea este peste 20%, slabirea este de gradul III si vorbim de o stare de denutritie.

Casexia este cea mai grava forma de slabire.

Cauzele slabirii:

subalimentatia sau alimentatia deficitara sau neechilibrata.
boli digestive (gastrite, ulcer, entrite, ciroze..)
boli infectioase(febra tiroida, dizenterie)
boli endocrine(hipofiza,tiroida,suprarenale)
boli cronice(tuberculoza, cancer, reumatism, anemii..)

Simptome:

Astenie, somnolenta, ameteli, pierderea greutatii corporale, paloarea fetei, disparitia tesuturilor adipos si muscular, hipotensiune anemie.

Evolutia si complicatiile slabirii imprima organismului o stare de receptivitate fata de multe boli(gripe, pneumonii etc.). Ca si tratament, putem impune de la inceput marirea aportului alimentar si tratarea bolii. Ratia alimentara este foarte importanta si poate ajunge progresiv si pana la 4000cal./zi, glucidele trebuind sa dea 50% din totalul caloriilor. Ca si tratament medicamentos trebuie sa folosim un tratament tonic si stimulant(vitaminoterapie, calciu, stricnina, stimulante pentru apetit). Sa nu uitam si de cura de altitudine care in multe cazuri poate devenii foarte utila.
Puteti sa va calculati greutatea corporala ideala dand click aici si cautati Indicele de nutritie Lorenczi.

Nota: Aceasta lucrare, "slabirea ca si boala de nutritie", este adresata persoanelor cu tulburari in metabolismul alimentar si celor cu boli infectioase, endocrine, digestive etc. Daca nu suferiti de aceste afectiuni si doriti sa vedeti cum se poate slabi corect dati click aici.

Bolta plantara

2009-06-18T03:28:00.000-07:00

Oasele piciorului - sunt formate de oasele tarsiene, metatarsiene si falangele degetelor(doua pentru haluce). Oasele tarsiene se impart in: tarsul posterior format din astragal sau talus si calcaneu(osul calcaiului) si tarsul anterior format din scafoid, cuboid si trei cuneiforme. Aceste oase din tarsul anterior se articuleaza distal cu cele cinci oase metatarsiene lungi, rezistente, mai mari decat la membrul superior, iar acestea se articuleaza la randul lor cu falanga 1 respectiv 2 si 3.

Bolta plantara - reprezinta un sistem arhitectural osos format din trei arcuri, doua arcuri anteroposterioare de la calcaneu pana la capul primului respectiv cel de-al cincelea metatarsian, si un arc orizontal care leaga cele doua arcuri de la 1 la 5 metatarsian. Aceasta bolta are un maximum de 2,5 pana la 3,5 cm inaltime. Nu este unitara formata dintr-o singura piesa ci intereseaza calcaneul, talusul, cele trei cuneiforme, scafoidul sau cuboidul si metatarsianul 1-5. In decursul zilei bolta sufera modificari, seara este mai scunda. La sugari in decursul evolutiei sufera modificari(copilul merge cu toata talpa).

Exista doua deficiente ale boltii plantare caracterizate prin: piciorul plat = prabusirea boltei(platfus) si picior escavat = exagerarea boltei. In prabusirea ei pot interveni factori traumatici, metabolici, endocranieni, congenitali.

Bolta plantara contribuie atat in statiunea bipeda pentru o puternica fixare la sol dar si in dinamica mersului, fugii si saltului. Mentinerea anatomica a boltii este conditionata de: 1. Arhitectura oaselor; 2. Fixitatea articulatiilor componente; 3. Rezistenta ligamentelor plantare profunde interosoase si mai ales musculatura plantei. Un exercitiu bun pentru intarirea boltii plantare este mersul pe calcaie.

Prim ajutor in caz de pierderea cunostintei

2009-06-17T11:41:00.000-07:00

Lesinul - apare adesea sub influenta unei puternice zdruncinari nervoase sau dupa o hemoragie mare. Bolnavul isi pierde cunostinta, activitatea inimii se reduce iar respiratia devine superficiala. Semnele caracteristice lesinului sunt: paloarea accentuata a fetei, respiratia superficiala, racirea mainilor si picioarelor.

Primul ajutor - omul lesinat trebuie culcat insa fara perna sub cap; dimpotriva, capul trebuie sa fie asezat mai jos decat nivelul trunchiului, iar picioarele mai ridicate. Se desface gulerul si centura. Pentru a-l aduce in simtire bolnavului i se stropeste fata cu apa rece sau i se da sa miroasa amoniac.

Pierderea cunostintei in hemoragiile cerebrale - o pierdere brusca a cunostintei poate fi provocata de hemoragia cerebrala care apare mai frecvent la oamenii mai in varsta(peste 50 de ani), in special in boli hipertensive sau arteroscleroza. Hemoragia cerebrala este precedata adesea de dureri de cap persistente, ameteala, tulburari usoare ale vederii sau ale vorbirii. In caz de hemoragie cerebrala fata bolnavului se inroseste(spre deosebire de lesin unde fata devine palida).

In hemoragiile cerebrale pot aparea paralizii ale unei maini, ale picioarelor sau ale muschilor fetei dintr-o parte a corpului.

Primul ajutor - daca se stabileste ca este vorba de o hemoragie cerebrala, trebuie pusa pe cap o punga cu gheata sau comprese reci, iar la picioare sticle cu apa calda; se administreaza un purgativ iar bolnavul este lasat in liniste, culcat in pat cu capul ridicat.

Prim ajutor in caz de degeraturi

2009-06-17T06:38:00.000-07:00

Degerarea - cel mai adesea degera mana, laba piciorului, urechile si nasul. Degerarea se poate produce chiar la o temperatura exterioara relativ putin scazuta (pana la 8-10 grade sub zero) daca omul sta mult in frig si daca aerul este umed. Se stie ca in cazul unui aer uscat, adica cu umiditate mica, temperaturi cu mult mai scazute (pana la - 40 de grade) sunt suportate mai bine decat atunci cand umiditatea aerului este ridicata. Deosebit de expusi la degeraturi sunt oamenii ai caror stare de sanatate este deficienta, de exemplu subalimentatii, anemicii, hipovitaminizatii.

Pentru a se prevenii degerarea in zilele geroase trebuie sa se poarte imbracaminte si incaltaminte suficient de calduroasa, manusi, sa fie acoperite urechile si eventual nasul. Este foarte important sa se evite incaltamintea stramta si umeda. Partile de corp degerate devin palide sau albe, iar ulterior se inrosesc.

Primul ajutor - persoana respectiva trebuie incalzita intr-o incapere calduroasa; partile de corp degerate se frictioneaza bland cu mainile curat spalate sau cu o carpa moale pana ce se restabileste culoarea normala a pielii. Nu trebuie facute frictiuni cu zapada. Acele parti pe care se gasesc escoriatii, zgarieturi, rani, basici, nu trebuie frecate cu nimic.

Palmele mainii si labele picioarelor se scufunda intr-un lighean sau o galeata cu apa; la inceput temperatura apei nu trebuie sa depaseasca 20 de grade. In timp de jumatate de ora, temperatura apei poate creste pana la 37 de grade prin adaugarea de apa fierbinte. Dupa aceasta se incepe frictionarea. Toate aceste manevre sa fac pentru a restabili circulatia sanguina normala, tulburata in urma degerarii.

Inghetul - in urma actiunii indelungate a frigului, temperatura corpului scade treptat, miscarile devin incete, omul cade la inceput intr-o stare de somnolenta, iar apoi intr-o stare de inconstienta care se poate termina cu moartea. Cel mai adesea acest lucru se intampla betivilor care adorm in ger.

Primul ajutor - omul inghetat trebuie introdus intr-o incapere incalzita(insa nu prea mult), dezbracat de imbracaminte(prin taierea acesteia), iar trunchiul, picioarele si mainile se frictioneaza usor cu o carpa calda si moale. Daca respiratia a incetat sau este foarte rara si slaba, trebuie facuta respiratie artificiala. Dupa ce respiratia a fost restabilita bolnavul trebuie pus intr-un pat cald. Cand isi revine este bine sa i se dea un ceai fierbinte, cafea sau lapte.

Muschii si oasele corpului omenesc - note rezumative

2009-06-16T06:08:00.000-07:00

Corpul omenesc este format din urmatoarele segmente: trunchiul in sensul larg si extremitatile(membrele) superioare(scapulare) si inferioare(pelviene). Trunchiul se subdivide in: cap, gat, trunchi propriu-zis, care la randul lui este format din torace, abdomen si bazin(pelvis). Delimitarea membrelor fata de trunchi se face cu ajutorul centurii scapulare, pentru extremitatea superioara, si prin centura pelvina pentru membrele inferioare.
Centura scapulara - leaga membrul superior de trunchi prin clavicula si scapula, care se aplica pe trunchi si sunt mobile, pe cand centura pelvina formata din cele doua oase coxale, sunt fixate de trunchi.
Membrul inferior sau extremitatea pelvina

Centura pelviana - este formata din cele doua oase coxale care impreuna cu osul sacru si osul coccis formeaza bazinul sau pelvisul osos.

Scheletul extremitatii libere a membrului inferior - este format din osul femur(scheletul coapsei), tibia si fibula(peroneu) care formeaza scheletul gambei, precum si oasele tarsiene, metatarsiene, si falangele care alcatuiesc scheletul piciorului si al degetelor(degetul mare de la picior se cheama haluce). Intre femur si tibie se gaseste un os sesamoid (os pe traiectul unui tendon) numit patela sau rotula. Acest os sesamoid cuprins intre tendonul muschiului cvadriceps participa la articulatia genunchiului impreuna cu femurul si tibia.
Patela are un rol functional deosebit in efectuarea extensiei genunchiului. Fibula sau peroneul nu participa la articulatia genunchiului, nu este mobila avand articulatii fixe cu tibia si nu are rol mare in mers.
Osul tibia este dispus in prelungirea femurului, devenind coloana portanta a membrului dar si in mobilitatea din cursul mersului, fugii si saltului. In partea ventrala se insera muschiul tibial anterior si flexorii dorsali ai labei piciorului care sunt si extensorii ai degetelor. Posterior se insera muschiul tibial, solearul si muschii flexori ai degetelor si halucelui. Lateral in jurul fibulei se insera muschii fibulari.

Femurul - alcatuieste singur scheletul coapsei, este lung(cel mai lung os din corpul omenesc), puternic, prismatic triunghiular; posterior prezinta o creasta posterioara a femurului pe care pe tot traiectul ei da insertie puternicilor muschi ai coapsei. La nivelul anterior se insera muschiul croitor si cel mai puternic muschi al coapsei, muschiul cvadriceps femural, format din patru muschi: drept femural, vast medial, vast lateral, vast intermediar. Pe partea mediala a coapsei gasim urmatorii muschi: pectineu, adductor si muschiul gracilis. Posterior la nivelul coapsei se insera muschii flexori ai genunchiului, bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul.

Osul coxal - este un os mare, lat, pereche format prin sudarea a trei oase izolate(ileon, ischion si pubis). Forma osului coxal este neregulata, ca o forma de elice, avand patru margini, patru unghiuri si doua fete mediala si laterala. Pe fata laterala a osului coxal se observa o fata de insertie mai superioara pentru insertia muschilor fesieri sau glutei. Pe fata mediala a coxalului se gasesc suprafete de insertie pentru muschii care captusesc bazinul osos precum si o fata articulara destinata articulatiei cu osul sacru. Dintre muschii soldului denumiti si ischiotrohanterieni amintim: grupul muschilor gluteali sau fesieri(marele gluteu, gluteul mijlociu si gluteul mic), tensor al fascei lata, opturator, piriform, se gasesc dispusi posterior. Anterior la sold se gaseste muschiul iliopsoas care este un flexor al coapsei. Pe partea interna a soldului se gasesc muschii adductori care se gasesc si la coapsa.

Scheletul trunchiului - format din coloana vertebrala, sternul si coastele care articulate intre ele formeaza un ax rigid dar totodata mobil si elastic, permitand executarea unor miscari de flexie, extensie si rotatie. Anterior sternul articulat cu coastele si prinse de coloana vertebrala, alcatuiesc cutia toracica care apara organele mobile inima, plamanii, dar prezinta si puncte de insertie pentru muschii toracelui si ai umarului.

Scheletul axial format din coloana vertebrala prezinta prin suprapunerea vertebrelor un canal lung, canalul rahidian, care contine maduva spinarii. Scheletul axial suporta cranial capul, la mijloc membrul superior, caudal se articuleaza cu centura pelvina iar superolateral se articuleaza prin cele 12 perechi de coaste din care 7 se baga in stern.., astfel se formeaza o coloana elastica, rezistenta si totodata mobila.
Coloana vertebrala - este alcatuita din oase scurte numite vertebre. Vertebrele sunt in numar de 33-34 legate printre ele prin articulatii mici, miscate intre ele de muschii proprii scurti, mijlocii si lungi, care o transforma intr-un complex osteo-artro-miologic rezistent dar si mobil, permitand miscari ample de flexie, extensie, rasucire, torsionare; contribuie la aceasta si discurile intervertebrale(fibrocartilaginose) care alterneaza cu corpurile dure ale vertebrelor.
Vertebrele sunt dispuse in regiunea cervicala 7 vertebre, toracala 12 vertebre, lombara 5, sacrala 4-5 sudate, coccigiana 4-5 sudate. O vertebra este formata din: corp vertebral, arcul vertebral, procese sau apofize(spinoasa, transversa, articulara).
Sternul - osul sternului este un os lat, alungit, seamana cu un pumnal roman; este format din maner mambrium, corpul sternului, taisul si un apendice xifoidian care ar corespunde cu varful lamei cutitului. Intre maner si corp se formeaza unghiul sternal care se poate palpa. Acolo se articuleaza cartilajul costal II.
Coastele - sunt oase lungi pereche dispuse ca niste arcuri intre coloana vertebrala si stern, sunt 12 perechi si se cunosc trei feluri: adevarate, false si flotante(libere). Fiecare coasta ca os lung prezinta un corp si doua extremitati. La nivelul corpului coastei se observa doua fete: una interna si una externa. Pe fata interna aproape de margine se observa santul costal, in care se gaseste pachetul vasculonervos intercostal format din vena, artera si nerv. Muschii care se insera la nivelul toracelui sunt: intrinseci(se gasesc in profunzime) - intercostalii intern, extern(ai santurilor vertebrale); - muschii extrinseci: pectoralul mare, pectoralul mic,dintat anterior se insera pe coaste si pe centura scapulara.
Muschii care se insera la nivelul peretelui abdominal sunt: muschiul drept abdominal, oblic lateral, piramidal. La nivelul spatelui si cefei: - muschii superficiali: trapez, latissim(dorsalul mare), romboid(mare si mic), ridicatori ai scapulei, dintati posteriori; - muschii profunzi: interspinali si spinali, ilio-costalul, longisinusul, rotator lung, semispinalul.
La ceafa se insera muschiul splenius iar in partea anterioara muschiul sternocleidomastoidian. Acesti muschi ai spatelui numiti si muschi erectori ai trunchiului, sunt indispensabili pentru mentinerea ortostatica si echilibrul corpului uman, atat in pozitie statica cat si in pozitie dinamica.

Scheletul extremitatii libere a membrului superior - format din oasele centurii scapulare(clavicula si scapula); oasele bratului(humerus); oasele antebratului(radius si cubitus); oasele mainii(carpiene, metacarpiene si falange).
Clavicula - os lung pereche, se gaseste situat in portiunea ventrala a cutiei toracice. Este dispus intre stern si scapula. Este formata din doua extremitati si un corp. Osul este palpabil(atat corpul cat si extremitatile).Osul se fractureaza foarte usor(caderile de pe bicicleta).

Scapula sau omoplatul - os lat pereche de forma triunghiulara situat pe partea dorsala a cutiei toracice pe care aluneca prin intermediul muschilor. Osul are doua fete(dorsala si ventrala), trei margini si trei unghiuri. Spina omoplatului este o proeminenta osoasa, puternica pe care se insera muschii umarului(deltoid).
Humerusul - os lung pereche, formeaza singur scheletul bratului. Este format dintr-o diafiza(corp) si doua epifize(extremitati). Diafiza are forma de prisma triunghiulara cu marginile rotunjite. In partea anterioara se insera muschiul biceps si brahial iar posterior muschiul triceps brahial.
Oasele antebratului - sunt oase lungi pereche. Corpul ulnei si al radiusului este prismatic, triunghiular deci are trei fete si trei margini. Radiusul este dispus pe partea laterala a antebratului in prelungirea policelui(degetul mare de la mana se numeste police). Pronatia si supinatia sunt miscarile fundamentale ale antebratului. Se insera muschii flexori si extensori, muschiul rotund pronator, palmar lung, flexor propriu al policelui.

Click aici pentru a vedea desenul anatomic cu principalele oase ale corpului si aici pentru a vedea desenul cu principalii muschi ai corpului.

Prim ajutor in caz de intinderi si rupturi musculare

2009-06-15T07:24:00.000-07:00

Ele se produc prin intinderea musculara peste limita anatomica. Contractia brusca, puternica a unei grupe musculare neinsotita de relaxare duce a intinderi sau ruptura.

Factorii favorizanti sunt:

-temperatura scazuta care duce la scaderea elasticitatii tesutului muscular;

-incalzirea insuficienta inaintea unui antrenament, unei competitii duce la lipsa irigatiei corespunzatoare;

-oboseala acuta;

-oboseala cronica prin supraantrenament;

-varsta, la copii si tineri rezistenta musculara este mult mai mare decat la varstnici.

Dupa gravitate intinderile pot fi:

-intinderi musculare;

-rupturi fibrilare;

-rupturi totale.

1. Intinderile musculare reprezinta forma cea mai usoara si cea mai frecventa; ele se datoresc depasirii limitei de extensibilitate. In acest caz continuitatea tesutului muscular nu este afectata. Simptome: - durerea apare in momentul efectuarii unei contractii bruste si indica locul cu precizie; - miscarile active sunt limitate din cauza durerii; - la miscarile pasive durerea este inexistenta.

Primul ajutor - consta in oprirea activitatii(sportive), comprese si ulterior mobilizarea in atela gipsata la o clinica de ortopedie. Intinderile musculare se vindeca fara urmari in 5-10 zile sau mai mult in functie de gradul intinderii, iar reluarea activitatii se face dupa disparitia completa a durerii. Miscarile se reiau gradat, acordandu-se atentie sporita incalzirii.

2. Rupturile fibrilare apar in urma unor intinderi exagerate. Simptomele sunt: - durere violenta ca o lovitura de bici; - impotenta functionala; - palparea muschiului evidentiaza o zona dureroasa; - contractia este posibila dar dureroasa; - echimoza(vanataia) este un semn constant.

Primul ajutor - consta in oprirea activitatii sportive, aplicatii reci, transport la ortopedie, imobilizare in atela gipsata. Timpul necesar pentru vindecare este de 2 pana la 4 saptamani. Reluarea activitatii se face gradat si sub supraveghere.

3. Rupturile fasciculare se intalnesc mai rar, iar simptomele sunt asemanatoare rupturilor fibrilare.

Primul ajutor - consta in aplicarea unor comprese reci si trimiterea la o clinica de ortopedie.

Rupturile musculare totale sunt rare ca accidente sportive iar simptomele sunt aceleasi(ca in cazul rupturilor fibrilare si fasciculare), dar de intensitate mai mare.

Herniile musculare se produc in traumatisme repetate. Au fost descrise indeosebi la halterofili, ciclisti, atleti, cel mai frecvent in zona gambei si la biceps. Mai pot aparea rupturi ale muschiului trapez la gimnastica; rupturi ale muschiului abdominal la gimnastica, canotaj, lupte, judo; rupturi ale cvadricepsului la fotbal.

Prim ajutor in caz de fracturi

2009-06-14T07:33:00.000-07:00

Fractura oaselor gambei (tibia si peroneu) deasupra articulatiei gleznei, se manifesta adesea in urma rasucirii talpii piciorului spre inauntru. La locul fracturii oaselor apare o durere puternica, din care cauza statul in picioare cu sprijinirea pe piciorul bolnav, devine imposibil. Daca se incearca sa se provoace miscari in articulatia gleznei, durerea se intensifica. La examinarea piciorului se poate observa o tumefactie(umflatura) deasupra gleznei respective.

In caz de fractura a osului femural (la nivelul coapsei) apare de asemenea o durere puternica si tumefiere; accidentatul nu poate sa ridice piciorul bolnav.

Dintre fracturile oaselor mainii cel mai des se intalneste fractura osului denumit radius. Aceasta se intampla atunci cand omul cade pe mana intinsa. Apare o durere vie in regiunea articulatiei pumnului si se observa o modificare a formei mainii(forma de baioneta), iar miscarile din articulatia pumnului sunt foarte dureroase.

In cadrul prim-ajutorului acordat bolnavului la care se banuieste o fractura de os, trebuie evitate miscarile piciorului sau mainii bolnave; membrele fracturate trebuie manuite cu multa prudenta pentru a nu produce dureri si a nu favoriza sfarmarea oaselor. Atunci cand se dezbraca bolnavul, mai intai se scoate imbracamintea de pe mana sau piciorul sanatos si apoi de pe cel bolnav.

Uneori in caz de fractura a oaselor se formeaza o rana deschisa. In asemenea cazuri este necesar ca rana sa fie bandajata si numai dupa aceasta se pun atelele.

In fractura oaselor picioarelor si a mainii trebuie pus un suport din atele, care sa impiedice miscarea oaselor la locul fracturii si frecarea capetelor sfarmate. Ca material pentru atele poate fi folosit de exemplu un carton tare, placaj sau scanduri late de o palma infasurate cu o stofa moale. Doua asemenea atele se pun pe partea externa si interna a piciorului sau a mainii. Lungimea atelelor trebuie sa fie astfel calculata, ca bandajul sa cuprinda nu numai partea vatamata a piciorului sau mainii ci inca cel putin doua articulatii vecine: cea de deasupra si cea de dedesubtul fracturii; daca s-a produs o fractura a oaselor gambei deasupra articulatiei gleznei, atunci atelele trebuie sa cuprinda intreaga gamba, articulatia genunchiului, iar in jos sa depaseasca cu un lat de palma nivelul talpii si piciorului. Dupa ce au fost puse una pe partea interna si cealalta pe partea externa a gambei, atelele se fixeaza de picior cu ajutorul unei benzi de tifon. Daca nu exista bandaj la indemana atelele se pot lega de picior cu batiste sau cu bucati de stofa. Legaturile se fac la doua niveluri: sus- deasupra si dedesubtul articulatiei genunchiului iar jos deasupra articulatiei gleznei.

In fractura osului femural trebuie puse doua atele late de o palma. O scandura se fixeaza de sub-brat in jos spre trunchi, sold, gamba si picior, depasindu-se talpa cu un lat de palma. A doua scandura se fixeaza pe suprafata interna a coapsei si gambei; si aceasta atela trebuie sa depaseasca cu un lat de palma nivelul talpii piciorului. Scandurile trebuie invelite cu postav moale sau vata si fixate de corpul accidentatului la nivelul pieptului, al bazinului, a soldului, la articulatia genunchiului, si deasupra articulatiei gleznei.

Fractura coastelor. Caderea si lovirea pieptului se isotesc uneori de fractura coastelor. In acest caz apare o durere vie la locul contuziei si accidentatul nu mai poate respira liber; adesea el tuseste la inspiratie. Daca exista banuiala ca s-a produs o fractura de coasta, trebuie ca in momentul inspiratiei sa se bandajeze pieptul cu fesi late sau cu un prosop lung. Acest lucru impiedica frecarea capetelor coastei fracturare si alina durerea.

Prim ajutor in caz de entorse

2009-06-14T07:16:00.000-07:00

Entorsele sunt traumatisme articulare acute produse prin miscari violente a caror amplitudine depaseste limitele fiziologice, dar nu scot extremitatile osoase din articulatie (cum se intampla in cazul luxatiilor). Cele mai frecvente entorse se produc prin torsionarea articulatiei, dar si cand miscarile depasesc limitele fiziologice. Fortele care actioneaza asupra articulatiei in entorsa sunt destul de mari pentru a leza si partile moi din jurul articulatiei.

Leziunile din entorsa au un caracter complex in functie de intensitatea traumatismului. Constant sunt lezate ligamentele osoase, articulare, care asigura soliditatea elementelor osoase. Leziunile suprafetelor articulare cartilaginoase sunt rare, dar se gasesc in entorsele de gradul III(entorsele sunt de gradul 1,2 si 3).

Entorsele de genunchi se insotesc de leziuni ale meniscurilor.

In lezarea partilor moi, vasele sauguine si limfatice pot fi rupte, ceea ce duce la hemoragii subcutanate, care vor forma echimozele. Leziunile articulare sunt insotite de importante tulburari functionale, edemul, care apare datorita rupturii vaselor limfatice.

Simptomele sunt caracteristice tuturor entorselor, dar variaza in functie de gravitate; durerea este mai vie in gradul 2 si 3 cand pana la 24 ore apar echimozele. Examinarea manuala pune in evidenta la entorsa de gradul III zone dure, care sunt bucati de oase cu ligamente smulse. In entorsele de gradul II si III impotenta este totala de la inceput si persista mult timp. La entorsa de gradul I durerea se atenueaza rapid si ramane o jena articulara.

Primul ajutor consta in:

-repaus articular prin imobilizare (orice articulatie care a suferit o entorsa trebuie sa fie pusa imediat in repaos);

-combaterea durerii administrand antinevralgice, algocalmin;

-diminuarea hemoragiei: aplicatii reci (punga cu gheata, bandaj compresiv).

-ducerea de urgenta la un serviciu specializat (clinica).

Prim ajutor in caz de contuzii si luxatii

2009-06-14T04:55:00.000-07:00

In contuzii (lovituri), sangele iese din vasele sanguine superficiale in tesuturi pe care le destrama.. Daca o asemenea acumulare de sange (hemoragie) se produce in profunzime, atunci pe locul contuziei se poate vedea numai o umflatura dureroasa la palpare. Daca hemoragia se produce sub piele sau aproape de suprafata corpului, atunci curand dupa contuzie pe locul respectiv se poate constata aparitia unei culori vinete, numita si "vanataie".
Pentru a alina durerea si a prevenii cresterea dimensiunilor tumefactiei (umflaturii), pe locul contuziei se pune o punga cu gheata sau o compresa rece (de ex: o batista inmuiata in apa rece si stoarsa). Daca dupa cateva ore tumefactia nu se reduce, trebuie sa ne adresam medicului specialist.
Dupa contuziile la nivelul capului apare uneori, nu imediat, ci dupa cateva zile, o durere de cap puternica sau varsaturi. In aceste cazuri este necesar sa se cheme medicul; pana la sosirea lui, bolnavul trebuie culcat pe pat cu capul usor ridicat; pe cap se pune o compresa rece sau o punga cu gheata.

In cazul unei luxatii este modificat contactul normal dintre suprafetele articulare ale oaselor; de aceea miscarea in articulatia bolnava devine imposibila, iar mana sau piciorul luxat are o proportie neobisnuita.
In caz de luxatie a articulatiei umarului, mana este rasucita in afara, iar miscarile posibile in articulatia cotului si la incheietura pumnului, nu sunt posibile in articulatia umarului.
In caz de luxatie a articulatiei cotului, devin imposibile miscarile in articulatia cotului( uneori apare si un hematom), pe cand miscarile in articulatia umarului si la incheietura pumnului sunt normale.
In caz de luxatie in articulatia soldului, piciorul este rasucit in afara sau inauntru, miscarile in articulatia soldului nu sunt posibile pe cand miscarile in articulatia genunchiului si gleznei sunt pastrate.
Nu trebuie incercata reducerea, indreptarea luxatiei; acest lucru trebuie facut doar de medic si in acest caz se recomanda ca bolnavul (imobilizat in aceeasi pozitie) sa fie trimis imediat la spital.

Aparatul digestiv - gura, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire, intestinul gros

2009-06-02T03:38:00.000-07:00

Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: gura, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire si intestinul gros.

Gura - este portiunea initiala a aparatului digestiv, alcatuita din organe si diverse tesuturi. Superior este bolta palatina, inferior de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze, si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala. In cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare, superioara si inferioara, situate pe maxilar si pe mandibula. Dintii sunt in numar de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari. Limba, organ muscular situat posterior, prezinta pe fata superioara niste formatiuni numite papile: filiforme, fungiforme si circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre radacina limbii si formand "V"-ul lingual. In cavitatea bucala glandele salivare, parotidele, submaxilare si sublinguale, excreta saliva.

Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie pentru formarea bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare, functia de fonatie, functia receptoare, functia de aparare si functia fizionomica.

Faringele - este un organ care apartine atat aparatului digestiv cat si aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu esofagul. Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc amigdalele palatine, amigdala faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele prin numeroase vase limfatice, formand inelul limfatic Waldeyer. Functiile faringelui sunt: functia de conducere a bolului alimentar catre esofag si functia de aparare impotriva infectiilor, care pot patrunde pe cale digestiva sau pe cale respiratorie.

Esofagul - este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicale si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale; este lung de 25-32 cm si are un calibru care variaza intre 10 si 22 mm. Are trei stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii cu artera aorta ci cea de la nivelul cardiei. Ca structura, este alcatuit din trei straturi: la interior se afla mucoasa; urmeaza tunica mijlocie care este musculara(cu doua straturi, intern si extern); tunica externa formata din tesut conjunctiv lax.

Stomacul - organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat intre esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere cu varful usor indoit si indreptat in sus; la examenul radiologic apare ca litera "J" sau ca un carlig. Forma lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia individului si volumul organelor vecine. Stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior sa afla mucoasa, apoi submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoneala. Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele stomacului: glande fundice, secretoare de acid clorhidric si pepsina, glandele pilorice si celulele mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.

Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimente si datorita functiei sale motorie, le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden. Prin functia secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si al proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si al pepsinei. Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflex-nervos, apoi prin meanisme neuro-chimice cu punct de plecare in mucoasa gastrica(faza gastrica cu secretie de gastrina) si intestinul subtire(faza intestinala).

Intestinul subtire - incepe la pilor si se termina la nivelul valvei ileocecale. El are trei segmente: duoden, jejun si ileon.

Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni: prima portiune, bulbul duodenal, urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este situata in dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa excretia biliara si cea pancreatica; portiunea a treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul formand unghiul duodenojejunal. Structural duodenul este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa peritoneala. Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie. Motilitatea duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun(in cateva secunde). Secretia duodenala elaboreaza secretina(cu rol in stimularea pancreasului si a intestinului), enterokinaza si mucus. La nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.

Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este alcatuit tot din patru structuri: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Mucoasa formeaza cute circulare si numeroase vilozitati intestinale realizand o suprafata enorma, cu mare rol in absorbtia intestinala. Fiziologic, jejunoileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie. Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare cu rol de framantare si amestecare a continutului intestinal, si de miscarile peristaltice cu rol de propulsare a chimului intestinal. Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti: erepsina si nucleotidaza cu rol in digerarea proteinelor si a acizilor nucleici; lipiaza intestinala cu rol in scindarea grasimilor neutre; dizaharidele cu rol in digerarea glucidelor pana la monozaharide. Functia de absorbtie se exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor intestinale. Odata cu principiile alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile minerale si vitaminele.

Intestinul gros - este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valvula ileocecala si se termina cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele trei benzi musculare longitudinale(taenia coli).Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri. Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid si rectul.

Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza prin sfincterul ileocecal(formatiune musculara). Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a carui pozitie este variabila. Cecul are un grad de mobilitate.

Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical pana la fata inferioara a ficatului, unde prin unghiul hepatic se continua cu colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.

Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul splenic(unghiul stang) si este situat orizontal sau in forma literei "V".

Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul crestei iliace, unde se continua cu colonul sigmoid.

Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are forma unui "S" si se intinde pana la unghiul rectosigmoidian.

Rectul este portiunea terminala; se intinde de la unghiul rectosigmoidian pana la anus si este situat in pelvis. Rectul comunica cu exteriorul prin canalul anal, care continua ampula rectala.

Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa , musculoasa si seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare; musculoasa se caracterizeaza prin cele trei benzi musculare care alcatuiesc haustrele intestinului gros. Fiziologic, intestinul gros are functie de motricitate, secretie si absorbtie. Motricitatea asigura progresiunea bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid; trecerea materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei. Secretia intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita mai ales la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi substante medicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava inferioara. Un rol important in fiziologie il joaca flora intestinala.

Prim ajutor in caz de inec

2009-05-26T06:36:00.000-07:00

Primul ajutor acordat inecatului, cand el a fost scos din apa, consta in primul rand in restabilirea respiratiei intrerupte. In acest scop se aplica diferite metode de respiratie artificiala. Inainte de a se face respiratia artificiala inecatul trebuie sa fie pus astfel incat capul sau sa fie mai jos decat pieptul, fata sa fie data intr-o parte iar gura deschisa. Aceasta pozitie este necesara pentru a se usura iesirea apei din plamani si din caile respiratorii superioare.

In acelasi scop inecatul poate fi asezat culcat cu abdomenul pe un pachet de haine sau pe genunchii celui care ii acorda ajutor si care il apasa de cateva ori cu mainile pe spate. Introducand cu grija intre dinti capatul unei linguri sau unui alt obiect de forma corespunzatoare, se deschide gura inecatului si se indeparteaza noroiul, nisipul si protezele mobile.

Respiratia artificiala - procedeul Schaffer

Accidentatul este culat pe burta, sub cap se pune un prosop, batista etc., iar cel ce acorda ajutorul stand in genunchi deasupra lui. Se aplica palmele pe coastele inferioare, se apleaca inainte, si se apasa puternic cutia toracica; se produce expiratia. Apoi cel ce acorda ajutorul se indreapta si intrerupe apasarea pe coaste; se produce inspiratia. Observati in prima figura inspiratia iar in cea de-a doua expiratia.

Daca respiratia s-a oprit de putin timp se poate folosi o metoda mai simpla. Deschizand gura inecatului se apuca limba cu un servetel de tifon sau cu o batista curata si i se imprima miscari de du-te-vino; datorita excitarii radacinii limbii si peretelui posterior al faringelui, respiratia se restabileste. Miscarile de tractiune ritmica a limbii se recomanda sa se faca si atunci cand se executa respiratia artificiala dupa procedeul Schaffer (limba se trage in momentul inspiratiei). Acest lucru se poate face daca ajutorul este acordat de cativa oameni.

Indiferent de procedeul de respiratie artificiala utilizat, trebuie urmarit ca in timpul inspiratiei limba sa nu cada deoarece in felul acesta va fi impiedicata trecerea aerului in plamani.

Respiratia artificiala trebuie facuta conform ritmului respiratiei normale de 16-18 ori pe minut. Daca nu se simte pulsul, este necesar sa se continue respiratia artificiala uneori timp de 2-3 ore, pana cand se restabileste respiratia de sine statatoare. Click aici pentru a vedea respiratia artificiala prin insuflatie "gura la gura".

Canotajul - vaslitul

2009-05-19T10:55:00.000-07:00

Exista urmatoarele forme de canotaj: popular si academic (cu am barcatiuni speciale, usoare, inguste, lungi si caiac-canoe).

Canotajul dezvolta viteza miscarilor, forta si rezistenta aparatului locomotor, si capacitatea de a coordona cu precizie activitatea acestuia cu miscarile respiratorii. In canotajul popular lucreaza mai ales muschii spatelui, abdomenului, centurii scapulare si mainilor. Astfel, ocupandu-ne cu canotajul nu dezvoltam nu numai musculatura, ci ne imbunatatim activitatea organelor respiratorii, inimii si vaselor.

In canotajul popular lucreaza mai ales muschii spatelui, abdomenului, centurii scapulare si mainilor, pe cand in canotajul academic lucreaza si muschii picioarelor datorita pozitiei sezand mobile. In timpul miscarilor vaslelor, incordarea si relaxarea unor muschi simetrici alterneaza rapid. Este important ca dupa fiecare vaslit muschii sa se relaxeze rapid si complet, odihnindu-se inaintea unui nou vaslit.

Oamenilor in varsta nu li se recomanda sa se ocupe cu canotajul ca sport, dar le este util sa vasleasca in timpul plimbarilor lor. Miscarile ritmice de vaslit, indiferent de tempoul folosit, corespunzator puterilor, asociate cu sederea in aer curat, pe un rau sau lac pitoresc, au o influenta favorabila asupra organismului.

Prim ajutor in caz de intoxicatii alimentare

2009-05-17T12:07:00.000-07:00

Intoxicatiile alimentare pot fi provocate de alimente alterate sau vechi. In majoritatea cazurilor primele semne de intoxicatie apar la 6 -18 ore dupa ce a fost consumat alimentul alterat. Primul semn de intoxicatie este eliminarea prin varsaturi a alimentelor sau a resturilor de alimente. Varsatura poate sa se repete si sa se insoteasca de dureri sub stern. Dupa catva timp de la varsatura apare un scaun lichid, care deasemenea poate sa se repete de cateva ori.

Primul ajutor - pana la sosirea medicului, daca se banuieste o intoxicatie alimentara, se poate realiza prin urmatorul procedeu: trebuie sa se faca o spalatura a stomacului; i se da bolnavului sa bea 4 pahare de apa calda, apoi se excita radacina limbii sau peretele posterior al faringelui cu o coada de lingurita, pentru a provoca varsatura. Prin acelasi procedeu se poate provoca repetarea varsaturii. In continuare bolnavului i se da sa bea cafea sau ceai.

Prim ajutor in caz de muscaturi - caine, pisici, serpi

2009-05-17T06:08:00.000-07:00

Muscaturile de caine si de pisica - sunt periculoase nu numai pentru ca la locul muscaturii se produce o rana, uneori adanca. Chiar ranile superficiale si zgarieturile facute de caini si de pisici sunt foarte periculoase daca animalul este bolnav de turbare. Vaccinarile facute la timp dupa o asemenea muscatura previn imbolnavirea de turbare chiar daca animalul care a muscat este turbat.

Primul ajutor - pe locul muscaturii se pune un pansament de tifon uscat steril, iar persoana respectiva trebuie dusa imediat la policlinica.

Muscaturile serpilor veninosi - cel mai adesea sarpele musca la picior, atunci cand omul il calca fara sa-l observe, sau de mana atunci cand omul culege ciuperci sau fructe.

Primul ajutor - pentru a se impiedica raspandirea veninului de sarpe in tot organismul trebuie strans bine piciorul sau mana cu o batista, un snur, sau o curea.., deasupra locului muscaturii. Aceasta legatura nu trebuie sa fie tinuta mai mult de 2 ore pentru ca exista riscul de a se mortifica tesuturile. Hemoragia care apare la nivelul muscaturii nu trebuie oprita ci din contra se va incerca sa se stoarca cat mai mult sange din rana. Daca sarpele a muscat de picior, persoana respectiva nu trebuie sa umble; ea trebuie dusa la spital pe targa cat mai repede posibil pentru a i se administra vaccinul antiviperin.

In caz de muscatura provocata de insecta sau scorpion, pe locul muscaturii sau intepaturii se pune un pansament umezit intr-o solutie de amoniac sau de alcool(70 de grade) si ulterior o compresa cu apa de plumb.

Tipurile de efort

2009-05-14T10:44:00.000-07:00

In timpul efortului deosebim doua feluri de solicitari:

-musculare dinamice caracterizate printr-un travaliu muscular dinamic, si prin contractii si relaxari musculare;

-musculare statice(travaliu muscular static), definite prin mentinerea prelungita a contractiei sau a muschiului in stare de contractie, activitate insotita de fenomene de oboseala.

Din punct de vedere al sursei de energie, consumului si prezentei de O2, eforturile sunt de trei feluri:

1. Eforturi aerobe cu durata de peste 3 minute pana la ore. Aceste eforturi pot fi de intensitati diferite si de aceea prezinta o frecventa cardiaca diferita:

-de intensitate mica pana la 120 de pulsatii/minut;

-medie 140-150 de pulsatii/min;

-submaximala 150-170 pulsatii/min.

2. Anaerobe cu durata mica 1,2-3 minute, care se manifesta cu o mare datorie de O2 peste posibilitatile plamanului si inimei. Acest oxigen trebuie "adus" dupa efort pentru a oxida acidul lactic acumulat in efortul anaerob. Aici intra(sprint viteza, inot viteza, patinaj viteza).

3. Mixte anaerobe - aerobe cand efortul este alternant.

Alte criterii:

4. Efortul predominant neuromuscular - sursa energetica, si reprezinta muschiul in actiune(munca muncitorilor necalificati: mineri,cosasi.., haltere, lupte, aruncari.

5. Efortul predominant neuropsihic - in care efortul de baza il face SNC(sistemul nervos central). Exemplu: elevii, profesorii, soferii, box, tir, etc.

De ce corpul omului sanatos are intotdeauna o temperatura constanta

2009-05-09T09:26:00.000-07:00

Este arhicunoscut faptul ca temperatura corpului omului sanatos oscileaza foarte putin, in limitele de 0,5 - 1 grad. Indiferent de temperatura mediului inconjurator(ridicata in timpul verii arzatoare sau scazuta in timpul iernii geroase) temperatura corpului omenesc ramane mai mult sau mai putin constanta. Aceasta se explica nu numai prin proprietatile diferite ale imbracamintei de vara si iarna, dar si prin faptul ca organismul nostru poseda un sistem foarte perfectionat de reglare a temperaturii corpului. Este suficient doar sa inceapa racirea suprafetei corpului, ca imediat are loc excitatia unor terminatii nervoase speciale din piele care percep frigul. In aceste terminatii nervoase apare o excitatie care se indreapta pe calea nervilor spre creier. Din creier excitatia se transmite prin alti nervi la diverse organe, in care se intensifica schimbul de substante si se accelereaza descompunerea glucidelor, lipidelor si proteinelor. In afara de aceasta, cand ne este frig, noi cautam sa ne miscam mai mult si prin aceasta se intensifica activitatea musculaturii noastre. Datorita acestui fapt, in corpul nostru creste eliberarea de energie si producerea de caldura. In consecinta, temperatura corpului ramane la nivelul anterior obisnuit. Cand in mediul inconjurator temperatura se ridica brusc, sub influenta sistemului nervos, intensitatea schimbului de substante din organism scade, scindarea substantelor se incetineste, datorita carui fapt se micsoreaza cantitatea de energie eliberata si producerea de caldura in corp.

Organismul omului poseda si alte "mecanisme" care permit mentinerea temperaturii constante a corpului. In timpul caldurilor creste pierderea de caldura mai ales prin intensificarea transpiratiei. Glandele sudoripare in timpul actiunii caldurii asupra pielii, excreta sub influenta sistemului nervos mai multa sudoare, iar apa care cantitativ este una din cele mai importante componente ale acesteia se evapora treptat. Transformarea fiecarui gram de apa in vapori de apa prin evaporare, este insotita de absorbtia a 0,58 calorii. De aceea prin evaporarea sudorii temperatura pielii scade. De obicei zilnic se elimina pana la 0,5 l de sudoare(in zilele calduroase sau in cazul unei muncii fizice intense se elimina multa sudoare).

In cazul unei temperaturi ridicate a aerului inconjurator, pielea omului se inroseste vizibil, deoarece se dilata mult vasele sanguine din piele. In acest caz prin vasele cutanate trece mai mult sange. Temperatura pielii este de obicei cu 2 - 4 grade mai scazuta decat temperatura organelor interne. Toate aceste procese complexe, reglate de sistemul nervos, luate in totalitate, duc la faptul ca, atat in cazul cresterii cat si in cazul scaderii temperaturii mediului inconjurator, temperatura corpului ramane mai mult sau mai putin constanta.

Capacitatea de a regla temperatura corpului si de a o mentine la un nivel constant in cazul unor temperaturi variate ale mediului inconjurator (capacitatea de termoreglare), se poate perfectiona. Pentru mentinerea sanatatii si mai ales pentru prevenirea imbolnavirilor datorita racelii este foarte important sa fie dezvoltata aceasta capacitate, sa fie antrenate mecanismele fiziologice de termoreglare. Omul care la inceput suporta greu temperatura joasa sau ridicata, se obisnuieste treptat cu ea, se adapteaza la noile conditii. In viata ne intalnim deseori cu asemenea fenomene, de exemplu, la trecerea dintr-o regiune cu un climat rece intr-o regiune calda, sau invers..

Cu cat omul isi antreneaza mai des capacitatea de adaptare la frig, de exemplu, daca face baie, dus, cu apa rece, cu atat va suporta mai bine dupa aceea temperatura joasa. Obisnuirea treptata la variatiile de temperatura duce la calirea organismului. Click aici pentru a vedea care sunt modalitatile de calire a organismului.

Valoarea calorica a produselor alimentare

2009-05-01T14:55:00.000-07:00

Proteine, grasimi si glucide in produsele alimentare

Aici se arata cantitatile(medii) de proteine, grasimi si glucide(in grame) asimilate din 100 g de produse alimentare si numarul de calorii pe care il dau proteinele, grasimile si glucidele asimilate de organism. Pentru carne, peste si carne de pasari aceste cifre se refera la 100 g de produs, fara oase si alte resturi.

Rolul sangelui in organism

2009-04-27T03:32:00.000-07:00

Sangele, lichidul interstitial si limfa constituie mediul intern al organismului. El are echivalenta unui organ. Sangele reprezinta 8% din greutatea unui individ. Mediul intern trebuie sa asigure o compozitie constanta in glucide, lipide, aminoacizi, saruri minerale, hormoni.

Functiile sangelui

1. Respiratorie - prin transportul de O2 si CO2 mijlocind schimburile gazoase.

2. Nutritiva - prin transport de apa, saruri minerale si molecule organice la celule eliminate prin urina, glande sudoripare a catabolitilor produsi de CO2, ureea, creatina, acid lactic.

3. Rol in termoreglare - muschii si ficatul sunt principalele organe cu rol de producere de caldura. Impiedicarea pierderei de caldura se face prin vasoconstrictie.

4. Rol in apararea organismului prin leucocite si limfocite cu rol in producerea de anticorpi si antitoxine.

Compozitia sangelui

1. Plasma 55%

2. Elemente figurate 45%

1. Plasma - contine H2O 90% , substante solide 10%

saruri amorganice

Ca++ 9-11mg%, P 3-5mg%, Mg++ 2mg%, Fc++ 80-120mg, Cu 20mg, Cation, Amion(Cl, HCO2)

substante organice - azotate si neazotate( lipide 0,5mg% ; glucide 80- 120 mg%)

Azotate - proteice(albumine, globuline, fabrinogen), neproteice(uree 26mg%, acid uric, amoniac, pigmenti pilari).

2. Elemente figurate - se impart in hematii(globule rosii 5 milioane/mm3) si leucocite(globule albe).

Globulele albe se impart la randul lor in mononucleate(limfocite 18-25%, monocite 6-8%) si polinucleate(neutrofile65%, bazofile0,5-1%, acidofile 1-2%).

Volumul sangelui (volemia) - este de 8% din greutate; 5,6 l la un om de 70 kg.

Sangele prezinta doua aspecte de volum:

- sange circulant

- sange de depozit sau stagnant. Sangele stagnant isi datoreste acest nume structurii sinusoide, capilarelor sangvine, si in acest fel ficatul, splina, pielea devin rezervoare de sange. Golirea rezervoarelor se face in starile ce necesita consum marit de O2, ca efortul fizic, altitudinea. Golirea rezervoarelor se face sub influenta sistemului nervos simpatic si a adrenalinei. Partea circulanta(volumul total) este constanta si necesara cu rol stimulator fiziologic al aparatului cardiovascular(inima).

Modificarile sangelui dupa efortul fizic

Functiile sangelui sunt influentate direct sau indirect de efortul fizic cand se solicita functia de transportor de O2. Ca urmare a efortului au loc modificari in plasma si in elementele figurate. Plasma scade datorita pierderilor de apa prin transpiratie si prin aceasta creste in mod relativ numarul de elemente figurate. Prin scaderea plasmei numarul de hematii este relativ. Leucocitele - se cunosc doua faze - prima in care dupa un efort mare leucocitele pot sa scada iar cea de-a doua faza cand pot sa creasca.

Glicemia - creste in starea de start din cauza adrenalinei si noradrenalinei. In efortul de scurta durata glicemia se mentine in stare normala. In eforturile de lunga durata cade glucoza la 60mg% sub nivelul de 80%. In eforturile de lunga durata este acceptat si recomandata alimentarea pe parcurs.

Acidul lactic - creste la inceputul efortului in primele 15 min; concentratia normala in sange este de 10-20mg%. In efortul prelungit, in lipsa O2, acidul lactic devine toxic impiedicand refacerea ATP-ului si impiedicand efortul.

Potasiul - in unele eforturi creste iar in cele foarte mari scade.

Sodiul si clorul - in eforturile fizice mari se produce hiponatremia si hipocloremia - se treteaza prin tratament preventiv cu saruri minerale.

Culturismul pentru femei

2009-04-08T09:26:00.000-07:00

Cercetarile si experimentele efectuate arata ca, culturismul se poate practica si de catre femei. Exercitiile culturiste intretin sanatatea, asigura un tonus muscular bun si ajuta femeilor sa-si recapete dupa nastere in scurt timp, formele. De aceea este gresita ideea care sustine ca femeile devin musculoase, "primind un aspect masculin". Practica a aratat ca femeile care efectueaza exercitii cu greutati, isi intaresc sanatatea si isi dezvolta un fizic armonios si bine proportionat.

Un program de antrenament inteligent conceput si combinat cu un regim alimentar adecvat, pot face minuni in cazul oricarei siluete. Mentionam ca nu trebuie sa se foloseasca doar exercitii cu greutati foarte usoare.

Numarul de exercitii va fi de 6 pana la 8 si se vor efectua de 3-4 ori pe saptamana. Repetarile vor fi in numar de 10-15 in raport cu particularitatile individuale. Prin aceste exercitii vom putea corecta un bust de mici dimensiuni, o talie prea groasa sau soldurile prea late si prin alimentatie vom reusi sa subtiem talia pana la dimensiunile dorite. De asemenea vom putea rezolva asimetria dintre soldurile prea late si umerii prea ingusti. In principiu, exercitiile culturiste care se vor folosii in antrenamentul feminin sunt aceleasi cu cele folosite de catre barbati in culturism, dar bineinteles greutatea de lucru va fi diferita si cateodata numarul de serii si repetari, in functie de scopul propus.

Iata acum un program de antrenament structurat pe trei zile:

Luni

-alergare pe banda rulanta(pista stationara) 12-15 min.

-abdomen 3 exercitii

-solduri 1 exercitiu

-coapse 2 exercitii

-biceps femural 1 exercitiu

-gambe 1 exercitiu

-spate inferior 1 exercitiu

Marti - pauza

Miercuri

-bicicleta stationara 15-20 min.

-piept 2 exercitii

-umeri 2 exercitii

-spate 2 exercitii

-biceps brahial 1 exercitiu

-triceps brahial 2 exercitii

-stretching 10-15 min.

Joi - pauza

Vineri

-alergare pe banda rulanta 10 min.

-stepper 5 min.

-fesieri 1 exercitiu

-solduri 1 exercitiu

-abductori, adductori 1 exercitiu

-piept 1 exercitiu

-umeri 1 exercitiu

-abdomen 2 exercitii

Sambata, Duminica - pauza

Nota: Acesta este un exemplu de program orientativ, intr-un ciclu de 3 zile lucru si 3 zile pauza. Se pot folosi si alte tipuri de programe sub alte combinatii de zile( ex: luni - marti antrenament; miercuri pauza; joi - vineri antrenament; sambata - duminica pauza), si sub alte combinatii de exercitii si grupe musculare pe antrenament.

Educarea atitudinii corecte a corpului

2009-04-03T08:07:00.000-07:00

In articolul precedent "Deficientele fizice - cauze, clasificari si mijloace pentru prevenirea si corectarea lor", am vorbit si despre importanta depistarii deficientelor fizice inca de la varsta timpurie; vom vedea acum, cum putem depista aceste deficiente prin "educarea atitudinii corecte a corpului".

Atitudinea corecta a corpului omenesc este o functie a acestuia si se realizeaza prin actiunea sinergica(simultana) si coordonata a elementelor aparatului locomotor de catre sistemul nervos central. Astfel se mentine stabilitatea, echilibrul si rapoartele constante intre diferite segmente ale corpului.

Atitudinea corpului este rezultatul actiunii mai multor factori:

- predispozitie ereditara;

- tip de activitate nervoasa superioara;

- gradul de tonicitate al musculaturii;

- preocuparile individuale pentru formarea si mentinerea intr-o forma buna a aparatului locomotor.

Se considera ca sunt patru atitudini deficiente:

predominant cifotica;
predominant lordotica;
plan rigida;
asimetrica.

Procesul de educare a atitudinii poate incepe dupa varsta de 5 ani, cand se termina mielinizarea(acoperirea cu mielină a fibrelor nervoase), dar si inainte de 5 ani trebuie sa ne preocupe mai ales pozitia sezand si mersul.

Atitudinea corecta este definita de urmatoarele elemente pentru corp in general:

primul element este alinierea segmentelor corpului cu 5° inainte fata de verticala pe o axa care trece prin: maleola exterioara(parte a tibiei), platoul tibial, marele trohanter(parte din osul femur), acromiom(parte din omoplat) si vertex(suprafata capului). Modificari spre anterior sau posterior nu mai corespund posturii corecte;
simetria segmentelor fata de axul median si in special a capului, gatului, umerilor, bazinului. Modificarea pozitiei acestor elemente duce la asimetrii;
gradul de tonicitate al musculaturii. O musculatura rigida, hipertona, imprima corpului fie o pozitie asimetrica, fie o nota de rigiditate;

Elemente care determina atitudinea corecta a corpului pe segmente:

capul si gatul au o atitudine corecta cand o linie imaginara ce uneste conductul auditiv exterior cu unghiul extern al ochiului, este paralela cu suprafata de sprijin a picioarelor si cele doua jumatati situate simetric fata de linia mediana;
umerii - au o pozitie corecta cand acromiomul este pe o linie inclinata cu 5° fata de verticala, iar claviculele sunt orizontale;
trunchiul este corect, cand este vertical si simetric fata de linia mediana iar coloana vertebrala are curburi fiziologice;
bazinul are o atitudine corecta, cand este inclinat inainte cu 30° fata de orizontala si se sprijina in mod simetric pe ambele membre inferioare;
membrele superioare trebuie sa fie apropiate de trunchi si usor flectate din articulatia cotului;
membrele inferioare sa fie verticale, cu genunchii intinsi si apropiate in 4 puncte: maleola interna; 1/3 medie a gambei; genunchi; 1/3 medie coapse.
picioarele au pozitie corecta in asezarea pe sol cand axa anatomica este aceeasi cu axa functionala si contururile boltii sunt evidente.

Click aici pentru a vedea care sunt deficientele fizice, cauzele, clasificarile si mijloacele pentru prevenirea si corectarea lor

Proteinele, baza vietii

2009-03-24T08:09:00.000-07:00

Partea constitutiva cea mai importanta a tuturor celulelor si tesuturilor organismului o constituie proteinele. Ele intra in compozitia fermentilor si a unor hormoni care joaca un rol important in organism. De asemenea proteinele iau parte la formarea anticorpilor care maresc rezistenta organismului. Proteinele sunt substante organice cu o structura chimica foarte complexa. In intestin, sub influenta sucurilor digestive ele se scindeaza in aminoacizi.

Unii aminoacizi se pot sintetiza(produce) in organismul animalului, altii ca: triptofanul, lizina si metionina, nu se pot sintetiza si se numesc aminoacizi indispensabili. Hrana noastra trebuie sa contina totdeauna aminoacizi indispensabili. Aproape toate proteinele si produsele de origine animala contin aminoacizi indispensabili, iar majoritatea produselor de origine vegetala sunt lipsite de acesti aminoacizi sau ii contin in cantitate foarte mica. Este de dorit ca necesitatile noastre in proteine sa fie acoperite aproximativ pe jumatate de proteinele de origine animala.

Proteinele cele mai valoroase dupa continutul lor in aminoacizi indispensabili sunt considerate cele continute in oua, lapte, branza de vaca, branzeturi, carne, peste.

Dintre produsele de origine vegetala cele mai valoroase proteine se gasesc in cartofi, hrisca, orez, mazare, linte, varza alba, dar totusi cantitatea de proteine din aceste produse este mica. O mare cantitate de proteine superioare care contin aminoacizi indispensabili se gaseste in soia. Proteina nu poate fi inlocuita cu alte substante nutritive, trebuind sa se gaseasca totdeauna in hrana, intr-o anumita cantitate.

Introducerea unor cantitati excesive de proteine in alimentatie(datorata consumului marit de carne), poate avea o influenta nefavorabila asupra sanatatii. In acelasi timp insuficienta de proteine este si mai daunatoare. De aceasta unii oameni de stiinta au acordat multa atentie cantitatii de proteine care trebuie sa fie continuta in alimentatie. Spre deosebire de glucide si lipide(grasimi), proteinele contin azot. Cantitatea principala de azot din hrana revine proteinelor. Dupa scindarea proteinelor in organism azotul pe care il contin se elimina mai ales prin urina sub forma de uree sau alte substante.
Daca prin alimentatie, in organismul omului patrunde o cantitate suficienta de proteine, el se gaseste intr-o stare de echilibru azotat. Aceasta inseamna ca, cantitatea de azot ingerata cu hrana corespunde cantitatii de azot eliminata prin urina si fecale. In cazul unui aport insuficient de proteine prin hrana, echilibrul azotat este deranjat: cantitatea de azot ingerata cu mancarea se dovedeste mica, iar cantitatea eliminata prin urina mare. De unde provine in aceste cazuri surplusul de azot din urina? Organismul isi procura proteinele care-i lipsesc din el insusi. La inceput el consuma rezerva redusa de proteine din ficat(suficienta doar pentru 2-3 zile) iar ulterior organismul incepe sa utilizeze proteinele din muschi si alte organe. Masa totala a muschilor se poate micsora in caz de flamanzire de doua ori si chiar mai mult.
Unii oameni de stiinta au studiat echilibrul azotat la oameni care au primit cantitati relativ reduse de proteine in alimentatie. In experientele lor echilibrul s-a mentinut chiar la adultii care au primit pe zi doar 45 grame de proteine. La adulti, necesarul de proteine oscileaza in functie de caracterul muncii, intre 100-150 pe zi. La copiii pana la 11 ani norma zilnica variaza in functie de varsta intre 25-78 grame, iar la adolescenti(11-18 ani), norma zilnica oscileaza intre 90-110 grame. Daca doriti sa calculati exact necesarul de proteine pe zi, dati click aici si cautati Indicele proteic.

Calirea organismului - calirea prin aer, apa si soare

2009-03-20T11:40:00.000-07:00

Organismul fiecarui om se poate adapta la variatiile de temperatura si umiditate ale atmosferei dar aceasta capacitate nu este dezvoltata la toti in aceeasi masura. Pentru unii oameni este deajuns sa umble pe o dusumea rece cu talpile goale, si foarte curand sa faca un guturai si tuse, ceea ce inseamna ca organismul lor nu a fost capabil sa se adapteze fara a se imbolnavi la o atat de neansemnata racire a unei mici portiuni a corpului. Alti oameni raman sanatosi chiar dupa stropirea corpului lor cu apa rece.

Pentru mentinerea sanatatii este foarte important de a deprinde propriul organism sa se adapteze usor si rapid la frig, caldura si umezeala. Dezvoltarea acestei capacitati se numeste calire.

Dupa prof V. Gorninevski calirea este "deprinderea organismului de a reactiona in mod adecvat la conditiile externe variabile, astfel ca sa dobandeasca capacitatea de a se adapta rapid si corect, fara sa prezinte tulburari a celor mai importante functii fiziologice".

Calirea mai are si o influenta favorabila asupra sistemului nervos si asupra unui sir de organe, asupra intregului organism.

Calirea organismului fata de influenta temperaturilor scazute ale aerului inconjurator reprezinta un mijloc eficace in lupta impotriva bolilor datorite racelii. Numeroase observatii arata ca oamenii caliti sunt mai rezistenti, nu numai fata de variatiile sezoniere ale vremii si fata de bolile datorite racelii legate de ele, ci si fata de bolile infectioase. Actiunea repetata frecvent a luminii solare, aerului si apei antreneaza acele mecanisme fiziologice care joaca un rol esential impotriva bolilor. Unii cred ca oamenii care poseda o sanatate perfecta nu au nevoie de calire, dar acest lucru este fals. Doar si oamenii sanatosi sunt expusi bolilor datorite racelii in urma temperaturii scazute si a umiditatii ridicate a aerului. De aceea si ei au nevoie si de o calire sistematica. Cand omul necalit isi cufunda pentru prima data picioarele in apa rece de 5-6 grade el incearca o senzatie de raceala intensa care se transforma uneori chiar in durere. Ulterior la fiecare cufundare in apa cu aceeasi temperatura, senzatia de raceala scade treptat. Aceasta se explica prin faptul ca organismul a inceput sa reactioneze altfel la frig. Influenta frigului, repetata timp indelungat poate duce la unele modificari in structura pielii.

Stratul cornos al pielii sufera o ingrosare evidenta, ceea ce duce la o ingreunare a excitarii prin frig a terminatiilor nervoase respective, situate in piele. Pe aceasta cale se reduce sensibilitatea la frig a portiunilor de piele supuse unei caliri sistematice. Afara de aceasta in urma ingrosarii stratului cornos al pielii se modifica proprietatile sale fizice, scade in special conductibilitatea sa termica si prin aceasta si pierderea de caldura de catre organism. Dar daca calirea inceteaza, toate aceste modificari in structura pielii diminueaza si dispar. Rezistenta organismului la frig se mentine numai in cazul cand calirea se face fara mari intreruperi, zi de zi. Aceasta regula trebuie respectata in orice forma de calire, in dezvoltarea rezistentei organismului, si fata de frig, si fata de temperatura ambianta ridicata, si fata de presiunea atmosferica scazuta sau crescuta, si fata de alte variatii ale mediului extern.

Actiunea aerului rece, a apei reci si a soarelui, nu sunt suportate la fel de catre oameni. Acest lucru depinde in primul rand de pregatirea prealabila a organismului(daca el a mai fost supus unei actiuni de acest gen).O mare insemnatate prezinta si unele particularitati individuale ale oamenilor, particularitatile sistemului lor nervos, caracterul alimentatiei, etc. Iata de ce calirea trebuie intreprinsa foarte precaut incepand cu factori relativi putini intensi. Marirea intensitatii factorilor se poate face numai treptat daca observatiile atente arata ca ei sunt bine suportati. O precautie foarte mare se cere in cazurile in care calirea este intreprinsa de oameni in varsta sau de persoane care au suferit de curand o boala. In aceste cazuri sunt necesare consultarea prealabila a medicului si respectarea tuturor indicatiilor sale. Daca in timpul procesului de calire sau dupa acesta, omul se simte prost trebuie incetata calirea pentru un timp.

Unul din mijloacele cele mai eficace de calire este actiunea aerului, apei si soarelui.

Calirea prin aer - se poate efectua in cursul intregului an. Cand din cauza timpului nu se pot face bai de aer, in aer liber, acest lucru se poate face intr-o incapere inchisa. Unele forme de calire prin aer actioneaza bland asupra organismuluisi de aceea se pot utiliza la orice varsta.

Baile de aer acasa - calirea prin aer este mai bine sa se inceapa cu realizarea bailor de aer intr-o incapere inchisa: camera, balcon inchis sau terasa. Asemenea bai sunt utile ca atare si in acelasi timp ele pot servi ca exercitii de pregatire, ca etapa de trecere la baile in aer liber. La inceput este bine sa ne calim prin aer in timpul gimnasticii de dimineata, care se face in slip(chilot). Incaperea se aeriseste bine lasand fereastra intredeschisa. Mai tarziu cand organismul este calit, se poate lasa geamul deschis tot timpul baii de aer. Daca in timpul baii de aer apar frisoane, trebuie executate cateva miscari energice si frictionate portiunile reci cu palma; daca aceasta nu duce la incalzire, baia de aer trebuie intrerupta imediat. La inceput baile de aer se fac o data pe zi (dimineata) dar destul de curand se poate trece la 2 bai pe zi (dimineata si seara). Durata primelor bai este de 5-10 minute iar dupa aceea durata se mareste pana la 30- 40 minute.

Baile de aer in aer liber - se pot face oriunde daca locul este ferit de vant si umiditate( in gradina, la marginea padurii, pe malul marii, raurilor). Primele bai de aer trebuie facute la o temperatura a aerului nu mai joasa de 20 de grade pe vreme lipsita de vant sau cu vant slab si la o umiditate relativa 60 -70 %. Durata primei bai de aer nu trebuie sa depaseasca 10 -15 minute iar ulterior durata se poate mari treptat pana la 2 ore. La inceput baia de aer nu trebuie facuta mai des decat o data pe zi, iar ulterior daca exista posibilitatea, de doua ori pe zi. Timpul cel mai bun pentru a face baia ar fi la orele de dimineata 7- 8 primavara si toamna. In lunile de vara se pot face mai devreme.

Calirea prin apa (baile de apa)

Frictionarea umeda rece - celor care incep sa se frictioneze pentru prima data cu apa rece li se recomanda sa utilizeze o apa mai calduta(24-25 de grade). In zilele urmatoare temperatura apei se scade treptat. Cu cat se face mai gradat trecerea la temperaturi mai joase cu atat se adapteaza organismul mai usor la ele si de aceea trebuie evitata graba in scaderea temperaturii apei. Chiar in cazul scaderii extrem de gradate a temperaturii apei se poate ajunge la sfarsitul primei luni la 15-12 grade. Este mai comod si mai util ca frictionarea cu apa rece sa se faca dimineata. Frictionarea rece facuta corect invioreaza placut, provoaca o afluenta de forta, energie si voiciune. Frictionarea se executa astfel: dupa dezbracare, stand cu ambele picioare in lighean sau in cada pe fundul carora s-a turnat in prealabil putina apa fierbinte, se ia un prosop dublu, aspru, se cufunda in apa si se stoarce. Cu cat prosopul absoarbe mai multa apa si cu cat va fi mai putin stors cu atat va fi mai puternica actiunea frictionarii reci. La inceput se frictioneaza fata si gatul, umerii si mainile, apoi pieptul si abdomenul. Dupa aceasta se trece prosopul peste cap la spate, tinandu-l cu ambele maini la capete, si se frictioneaza spatele. Procedeul se incheie prin frictionarea picioarelor. Daca in timpul frictionarii prosopul se incalzeste el se cufunda in apa rece si se stoarce continuandu-se frictionarea. Frictionarea se face cu miscari rapide si energice si dureaza aproximativ 4 minute. Dupa terminarea frictionarii se ia un alt prosop complet uscat la fel de aspru si se sterg bine toate partile corpului. Stergerea se executa destul de energic pentru a provoca inrosirea pielii.

Stropirea cu apa rece - reprezinta un procedeu de calire mai energic. Se stropeste cu apa intreaga suprafata a corpului timp de 1-2 minute. Prin aceasta corpul este supus unei excitatii termice destul de puternice deoarece intreaga suprafata a corpului pierde brusc caldura. Daca omul este complet sanatos, musculos, bine hranit si rezistent poate folosi o apa mai rece. Stropirea se face deobicei de unul singur. Dupa dezbracare, stand intr-un lighean mare sau in cada in care s-a turnat apa calda, se ia o galeata sau o cana mare cu apa si tinand-o aproape de corp se toarna apa incet, astfel ca ea sa curga la inceput pe suprafata anterioara si apoi pe cea posterioara a corpului. Stropirea se realizeaza cu 10-12 l de apa. Dupa stropire, stergerea se face destul de energic, si prin aceasta se realizeaza excitarea mecanica a pielii care mareste mult efectul util al stropirii. Dupa uscarea pielii si stergerea sa cu prosopul ea devine roz-rosiatica. In intreg corpul se raspandeste o senzatie placuta de caldura, intregul corp arde. Prin aceasta senzatie se intensifica afluxul de sange in piele, apare senzatia de prospetime, de forta, necesitatea de miscare, pofta de mancare si somnul devin mai bune, si creste mult rezistenta la frig.

Dusul - este foarte folositor pentru sanatate dar utilizarea lui cere cunostinte si prudenta. Pentru oamenii in varsta sau cei slabiti de boala( boli ale aparatului cardio-vascular, si al organelor respiratorii) nu este permis sa foloseasca modalitatea de dus pentru calire. In momentul dusului este bine sa se efectueze un fel de automasaj, frictionand corpul cu ambele maini. Trebuie evitat ca sita dusului sa cada direct pe cap(acest lucru poate provoca un aflux marit de sange la creier). Pentru a evita acest lucru trebuie aplecat capul si corpul inainte si apoi inapoi, expunand jetului de apa alternativ pieptul si spatele. Daca omul intreprinde prima data calirea prin dus si nu are in aceasta privinta un antrenament, temperatura apei nu trebuie sa fie sub 30 de grade. Treptat ea poate fi coborata chiar pana la 20 -15 grade. Cu cat este mai scazuta temperatura apei cu atat trebuie sa fie mai energica frictionarea si mai scurta durata totala a dusului care in general nu trebuie sa dureze mai mult de 2-3 minute. Dusul se incheie prin stergerea totala a corpului ca si dupa stropirea rece. Vom revenii cu metode de calire prin soare.

Necesarul de lichide - apa

2009-03-09T09:26:00.001-07:00

Corpul omului contine aproximativ 65 % apa. Apa joaca un rol exceptional de mare in organism, nu numai ca parte componenta indispensabila a celulelor si tesuturilor organismului, dar si ca mediu in care au loc toate procesele chimice, legate de activitatea biologica a organismului. Alimentatia bogata in hidrati de carbon duce la retinerea apei in corp. La copiii care primesc prin alimentatie o cantitate foarte mare de hidrati de carbon greutatea corpului creste relativ rapid, si ei devin puhavi(cu carnea moale, flasca) in urma retinerii unei mari cantitati de apa in organism. Organismul pierde apa prin urina, transpiratie, prin intestin si prin plamani (sub forma vaporilor de apa in aerul expirat). Pentru compensarea acestor pierderi organismul omului adult trebuie sa primeasca zilnic in medie 2-2,5 l apa. O parte din aceasta cantitate se introduce cu hrana; painea contine aprox. 50% apa iar cartoful aprox. 76% apa. Organismul primeste in medie aprox. 1-1,5 l apa/zi prin mancaruri lichide(ceai si alte bauturi). Pe timp calduros, pierderile de apa prin transpiratie cresc mai mult si de aceea trebuie sa se consume mai multe lichide. Totusi consumul exagerat de lichide este daunator deoarece in urma introducerii unei mari cantitati de lichid in organism creste efortul depus de inima si rinichi. Afara de aceasta cu cat omul bea mai mult cu atat transpira mai mult, iar cu sudoarea se elimina din organism unele substante minerale si vitamine care ii sunt foarte utile.

Volumul hranei si senzatia de saturatie

2009-03-09T09:26:00.000-07:00

Senzatia de saturatie depinde intr-o oarecare masura de gradul de umplere cu alimente a stomacului, de presiunea pe care o exercita hrana consumata asupra peretilor stomacului. De aceea chiar la valori calorice egale, diferite feluri de mancare vor provoca grade deosebite de saturatie. Sa ne inchipuim ca valorile calorice a 400 g cartofi fierti si 100 g branzeturi sunt aproximativ identice(335 calorii), dar volumul acestei cantitati de cartofi este de aproximativ patru ori mai mare si de aceea cartoful va provoca o senzatie de saturatie mai puternica. Doua oua, avand o greutate de cca. 100 g, sunt percepute ca o hrana mai satioasa in comparatie cu 20 g de unt, care au aceeasi valoare calorica(aprox. 140 de calorii), dar un volum de 5 ori mai mic.

Hrana trebuie sa aiba un volum suficient, acest lucru fiind necesar in primul rand pentru ca sa apara senzatia de saturatie. Afara de aceasta, hrana cu un volum mic poate duce la constipatie. Totusi nu este de dorit nici o hrana cu un volum prea mare, deoarece ea se asimileaza mai greu. Pe langa aceasta, consumarea permanenta a unor mancaruri cu volum foarte mare poate favoriza la unii oameni aparitia bolilor cronice ale stomacului.

Determinarea volumului necesar al hranei - se face tinand cont de cerintele igienei alimentatiei, ca si de particularitatile individuale ale omului si de obicieiurile sale. Senzatia de saturatie depinde si de durata ramanerii alimentelor in stomac. Din acest punct de vedere, diferite produse si diversele mancaruri se deosebesc intre ele foarte mult. Experientele facute special au aratat, ca doua oua fierte, tari, au ramas in stomac 2 ore si 30 de minute, 2 oua fierte moi, 1 ora si 30 minute, iar doua oua crude, 1 ora si 10 minute. Cantitatea de 200 g de paine a ramas in stomac 2 ore si 30 minute, 200 g de cartofi fierti, 4 ore, iar 200 grame de cartofi cu 50 g de carne, 5 ore. Produsele de lapte trec foarte rapid din stomac in intestin. Hrana alcatuita numai din hidrati de carbon se elimina din stomac mai rapid decat hrana alcatuita din hidrati de carbon si proteine. Cel mai mult timp sunt retinute in stomac mancarurile grase.

Atat alimentatia insuficienta cat si cea excesiva, sunt daunatoare. Senzatia de saturatie care survine dupa mancare, ne ajuta sa evitam atat o extrema cat si cealalta. Dar nu totdeauna ne putem baza numai pe aceasta senzatie.

Oamenii deprinsi sa consume alimente cu un volum mic, dar cu valoare calorica ridicata, se satura rapid in urma consumarii volumului obisnuit de hrana, chiar atunci cand aceasta este insuficienta ca valoare calorica. Si invers, cine este obisnuit sa manance o cantitate mare de alimente cu valoare calorica mica, nu va fi satul in urma consumarii unei cantitati mai mici de hrana, chiar daca ea are o valoare calorica ridicata.

Unii oameni au nevoie pentru a se satura de mult mai multa hrana decat in mod obisnuit. Asa se intampla la adolescenti in perioada cresterii intense, ca si la convalescenti dupa o boala infectioasa. In asemenea cazuri consumarea unor cantitati relativ mari de hrana este utila, deoarece nevoia de substante nutritive a organismului este marita in realitate. Dar uneori se observa "foamea falsa", un apetit anormal marit, in lipsa unei nevoi marite de substante nutritive a organismului. In unele boli, bolnavul nu este satul niciodata, cu toata alimentarea frecventa si abundenta. In aceste cazuri de tulburari patologice ale apetitului normal este necesar sa se trateze boala principala.

Deficientele fizice - cauze, clasificari si mijloace pentru prevenirea si corectarea lor

2009-03-09T02:50:00.000-07:00

Dr. Adrian Ionescu care s-a ocupat intens de gimnastica medicala a clasificat cauzele deficientelor fizice astfel:

-cauze predispozante: debilitatea fizica, imaturitatea, ereditatea;

-favorizante: boli cronice, convalescente lungi, privatiuni alimentare, conditii necorespunzatoare de igiena;

-declansatoare: deprinderi gresite de postura(la scris in banca, rahitism, tulburari de crestere, afectiuni neuromusculare).

Deficientele fizice pot fi globale si segmentare:

Atitudinile deficientelor globale: cifotica, lordotica asimetrica.

Segmentare:

- deficiente ale capului si gatului de marime: cap mare, gat scurt gros sau cap si gat inclinat inainte, lateral, rasucite;

- deficientele coloanei vertebrale: cifoze, lordoze, scolioze, cifolordoze(dorsale, totale si globale). Scoliozele pot lua forma literei "C" totala sau "S" cu curburi alterne.

Deficientele spatelui

Se vorbeste separat de deficientele spatelui si ale coloanei vertebrale deoarece in deficientele coloanei vertebrale pot sa nu fie implicate si celelalte structuri osoase toracice pe cand in deficientele spatelui se inteleg si modificari importante ale coastelor si omoplatilor, umerilor si planurilor musculare.

Astfel avem urmatoarele tipuri de spate:

- rotund;

- cifotic;

- plan;

- lordotic;

- scoliotic.

Deficientele toracelui

Sunt segmentare care se refera la stern, coaste, clavicula, si globale care se refera la torace mic atrofiat, proeminent, cilindric, scurt globulos, plat ingust la baza, conic cu baza mare in jos, asimetric, rahitic cu deformatii segmentare, fizic cu musculatura hipotrofica si fara tonus.

Deficientele abdomenului

Avem abdomen proeminent sau balonat global, abdomen cu eventratie si hernii, abdomen din ciroze.

Deficientele bazinului

Bazin inclinat inainte, inapoi, lateral sau marit de volum.

Deficientele membrelor superioare

Sunt segmentare si globale si constau in modificari de lungime, de forma(deformatii la maini si picioare), de mobilitate si motricitate(leziuni de nerv motor). Pe segmente le putem clasifica in :

-omoplati asimetrici, departati, apropiati, ridicati, basculati;

-umeri: adusi, ridicati, coborati, asimetrici;

-la brate si antebrate predomina deficientele de forma si marime;

-la maini deficiente de: forma, mobilitate, motricitate.

Deficientele membrelor inferioare

Sunt globale si segmentare. Cele globale sunt date de grosime, lungime, mobilitate, motricitate; iar cele segmentare: asimetrii de sold, coapse asimetrice, genu varrum , genul valgum, flexie in "X"(genunchi invers).

Gambele pot prezenta incurbari inainte, lateral, si alte curbari posttraumatice.

Picioarele pot fi: plat, scobit, varus egiun, abduse, adduse.

Genu varrum - reprezinta membrele inferioare care au genunchii incurbati in afara, sub forma de zero.

Genu valgum - membrele inferioare au genunchii incurbati inauntru sub forma de X.

Mijoacele pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice

Mijlocul de baza pentru corectarea deficientelor fizice este exercitiul corectiv. Exercitiul corectiv este o actiune corporala statica sau dinamica, incadrata in cerintele generale de practicare a exercitiilor fizice cu respectarea regulilor: anatomice, fiziologice, biomecanice, folosite pentru prevenirea sau corectarea deficientelor fizice. Exercitiul trebuie sa tonifice musculatura care asigura forta necesara mentinerii segmentului afectat in pozitie si atitudine corecta, actionand in acelasi timp asupra sistemului nervos la nivelul caruia se realizeaza stereotipia de redresare si automatizarea miscarii si posturii corecte.

Elemente corective din gimnastica, jocuri si sporturi. Multe elemente din gimnastica de baza pot contribui la corectarea deficientelor fizice. Aparatele de gimnastica ofera posibilitatea de a efectua exercitii corective cu mare eficienta terapeutica. Ex: scara fixa, banca de gimnastica, bara fixa, inele, scara grilata. Toate acestea permit crearea unui complex de exercitii corective variate. Inotul are cea mai mare valoare corectiva prin variatia miscarilor necesare. Canotajul, vaslitul pot corecta deficientele toracale. Ciclismul corecteaza deficiente ale bazinului.

Nota: Este foarte importanta depistarea acestor deficiente fizice inca de la varsta timpurie, deoarece efectul exercitiului corectiv poate avea rezultate foarte bune care pot duce pana la corectarea definitiva a unei deficiente. Medicul specialist va stabili in urma unui consult deficienta existenta precum si gradul ei de gravitate, iar Kinetoterapeutul va intocmi un program de exercitii corective in urma rezultatului de la medicul specialist.

Pentru a vedea cum puteti depista, observa astfel de deficiente dati click aici si vedeti metodele de educare a atitudinii corecte a corpului