Insolatia si socul termic

Insolatia apare in sezonul cald ca urmare a actiunii indelungate directe a razelor solare asupra capului gol. Socul termic este rezultatul incalzirii intregului corp cand persoana respectiva sta multa vreme intr-o incapere incalzita si prost ventilata. Si insolatia si socul termic sunt favorizate de o umiditate excesiva si de imobilitatea aerului ( pe vreme fara vant sau in caz de ventilatie insuficienta). Insolatia si socul termic se manifesta prin oboseala, stare de moleseala, greturi, varsaturi, dureri de cap, zgomote in urechi, ameteala, adesea scurgeri de sange din nas, cresterea temperaturii corpului (uneori peste 40º), stare de lesin.

Pentru a se prevenii socul termic este necesara aerisirea incaperii, folosirea pe timpul calduros a unei imbracaminti usoare din tesaturi usor permeabile la aer si racorirea corpului prin dusuri, consumarea unor mari cantitati de lichide.

Pentru a se evita insolatia, capul trebuie ferit de actiunea directa a razelor solare purtand pe cap palarie, sapca etc, iar corpul ferit de actiunea directa a razelor solare prin imbracaminte usoara, poroasa.

Primul ajutor - si in insolatie si in socul termic, bolnavul trebuie asezat intr-un loc racoros, dezbracat, infasurat in cearsafuri inmuiate in apa rece, iar pe cap se pun comprese reci.

Daca persoana respectiva este palida, ea trebuie culcata astfel incat capul sa fie ceva mai jos decat trunchiul. In caz ca fata este foarte congestionata, bolnavul este asezat cu capul putin ridicat, in pozitie semisezanda. In caz ca respiratia a incetat sau este slaba trebuie recurs la respiratia artificiala.

Prim ajutor in caz de electrocutare si trasnire

Daca un om neprevazator apuca cu mana un cablu electric neizolat(in manipularea unei lampi sau a altor aparate electrice), curentul trece prin corp, si poate sa provoace un soc, o stare grava care se insoteste de tulburarea respiratiei si a circulatiei sangelui. Omul curentat este palid, respiratia lui este slaba, superficiala(temporar ea poate sa inceteze cu totul), pulsul des si slab. Uneori mainile celui curentat strang in mod convulsiv cablul, si ca urmare el insusi nu se poate dezlipi de acesta.

In acordarea primului ajutor trebuie avut grija sa nu se atinga cu mainile nici cablul, nici persoana curentata, deoarece in acest fel curentul trece si prin corpul celui ce acorda prim-ajutorul. Cablul se taie cu un patent bine izolat sau daca este mai gros, cu un topor cu coada de lemn. Daca cel ce acorda ajutorul este incaltat cu pantofi cu talpa de cauciuc(fara tinte metalice) si are manusi din cauciuc, atunci el poate sa ridice fara pericol pentru propria persoana, pe cel electrocutat. Pe mainile care au atins cablul poate ramane urma unei arsuri profunde avand forma unei dungi sau a unui punct.

Daca respiratia persoanei electrocutate este superficiala sau s-a oprit cu totul, este necesar sa i se faca respiratie artificiala fara a mai astepta sosirea medicului(vedeti mai jos procedeul Silvester).

Trasnirea - se produce pe timp de furtuna, daca omul se gaseste de exemplu pe camp sau adapostit sub un copac inalt. Descarcarea fulgerului prin corpul omului poate sa duca la moartea acestuia sau sa determine leziuni asemanatoare cu cele lasate de electrocutare. Trasnirea se insoteste insa mai frecvent de pierderea cunostintei si are consecinte mult mai serioase.

Primul ajutor  in caz de trasnire este aceleasi ca si in caz de electrocutare. Persoana care a fost trasnita nu trebuie acoperita cu pamant; aceasta nu duce la niciun folos, ducand numai la pierderea timpului, la ingreunarea respiratiei care si asa este slaba. Mai mult, prin acest procedeu se pot infecta eventualele arsuri, provocate de trasnet pe pielea persoanelor respective.

Respiratia artificiala - sub spate se pune imbracamintea stransa ca un pachet cilindric, o perna etc. Cel ce acorda ajutor sta in genunchi la capataiul accidentatului, apuca mainile acestuia deasupra coatelor si le apasa puternic pe laturile trunchiului. Astfel, cutia toracica este apasata si se produce expiratia (fig 1). Se intind apoi bratele deasupra capului la prelungirea trunchiului si se trage in sus. Cutia toracica se dilata si are loc inspiratia (fig 2).

Prim ajutor in caz de pierderea cunostintei

Lesinul - apare adesea sub influenta unei puternice zdruncinari nervoase sau dupa o hemoragie mare. Bolnavul isi pierde cunostinta, activitatea inimii se reduce iar respiratia devine superficiala. Semnele caracteristice lesinului sunt: paloarea accentuata a fetei, respiratia superficiala, racirea mainilor si picioarelor.

Primul ajutor - omul lesinat trebuie culcat insa fara perna sub cap; dimpotriva, capul trebuie sa fie asezat mai jos decat nivelul trunchiului, iar picioarele mai ridicate. Se desface gulerul si centura. Pentru a-l aduce in simtire bolnavului i se stropeste fata cu apa rece sau i se da sa miroasa amoniac.

Pierderea cunostintei in hemoragiile cerebrale - o pierdere brusca a cunostintei poate fi provocata de hemoragia cerebrala care apare mai frecvent la oamenii mai in varsta(peste 50 de ani), in special in boli hipertensive sau arteroscleroza. Hemoragia cerebrala este precedata adesea de dureri de cap persistente, ameteala, tulburari usoare ale vederii sau ale vorbirii. In caz de hemoragie cerebrala fata bolnavului se inroseste(spre deosebire de lesin unde fata devine palida).

In hemoragiile cerebrale pot aparea paralizii ale unei maini, ale picioarelor sau ale muschilor fetei dintr-o parte a corpului.

Primul ajutor - daca se stabileste ca este vorba de o hemoragie cerebrala, trebuie pusa pe cap o punga cu gheata sau comprese reci, iar la picioare sticle cu apa calda; se administreaza un purgativ iar bolnavul este lasat in liniste, culcat in pat cu capul ridicat.

Prim ajutor in caz de degeraturi

Degerarea  - cel mai adesea degera mana, laba piciorului, urechile si nasul. Degerarea se poate produce chiar la o temperatura exterioara relativ putin scazuta (pana la 8-10 grade sub zero) daca omul sta mult in frig si daca aerul este umed. Se stie ca in cazul unui aer uscat, adica cu umiditate mica, temperaturi cu mult mai scazute (pana la - 40 de grade) sunt suportate mai bine decat atunci cand umiditatea aerului este ridicata. Deosebit de expusi la degeraturi sunt oamenii ai caror stare de sanatate este deficienta, de exemplu subalimentatii, anemicii, hipovitaminizatii.

Pentru a se prevenii degerarea in zilele geroase trebuie sa se poarte imbracaminte si incaltaminte suficient de calduroasa, manusi, sa fie acoperite urechile si eventual nasul. Este foarte important sa se evite incaltamintea stramta si umeda. Partile de corp degerate devin palide sau albe, iar ulterior se inrosesc.

Primul ajutor - persoana respectiva trebuie incalzita intr-o incapere calduroasa; partile de corp degerate se frictioneaza bland cu mainile curat spalate sau cu o carpa moale pana ce se restabileste culoarea normala a pielii. Nu trebuie facute frictiuni cu zapada. Acele parti pe care se gasesc escoriatii, zgarieturi, rani, basici, nu trebuie frecate cu nimic.

Palmele mainii si labele picioarelor se scufunda intr-un lighean sau o galeata cu apa; la inceput temperatura apei nu trebuie sa depaseasca 20 de grade. In timp de jumatate de ora, temperatura apei poate creste pana la 37 de grade prin adaugarea de apa fierbinte. Dupa aceasta se incepe frictionarea. Toate aceste manevre sa fac pentru a restabili circulatia sanguina normala, tulburata in urma degerarii.

Inghetul - in urma actiunii indelungate a frigului, temperatura corpului scade treptat, miscarile devin incete, omul cade la inceput intr-o stare de somnolenta, iar apoi intr-o stare de inconstienta care se poate termina cu moartea. Cel mai adesea acest lucru se intampla betivilor care adorm in ger.

Primul ajutor - omul inghetat trebuie introdus intr-o incapere incalzita(insa nu prea mult), dezbracat de imbracaminte(prin taierea acesteia), iar trunchiul, picioarele si mainile se frictioneaza usor cu o carpa calda si moale. Daca respiratia a incetat sau este foarte rara si slaba, trebuie facuta respiratie artificiala. Dupa ce respiratia a fost restabilita bolnavul trebuie pus intr-un pat cald. Cand isi revine este bine sa i se dea un ceai fierbinte, cafea sau lapte.

Prim ajutor in caz de intinderi si rupturi musculare

Ele se produc prin intinderea musculara peste limita anatomica. Contractia brusca, puternica a unei grupe musculare neinsotita de relaxare duce a intinderi sau ruptura.

Factorii favorizanti sunt:

-temperatura scazuta care duce la scaderea elasticitatii tesutului muscular;

-incalzirea insuficienta inaintea unui antrenament, unei competitii duce la lipsa irigatiei corespunzatoare;

-oboseala acuta;

-oboseala cronica prin supraantrenament;

-varsta, la copii si tineri rezistenta musculara este mult mai mare decat la varstnici.

Dupa gravitate intinderile pot fi:

-intinderi musculare;

-rupturi fibrilare;

-rupturi totale.

1. Intinderile musculare reprezinta forma cea mai usoara si cea mai frecventa; ele se datoresc depasirii limitei de extensibilitate. In acest caz continuitatea tesutului muscular nu este afectata. Simptome: - durerea apare in momentul efectuarii unei contractii bruste si indica locul cu precizie; - miscarile active sunt limitate din cauza durerii; - la miscarile pasive durerea este inexistenta.

Primul ajutor - consta in oprirea activitatii(sportive), comprese si ulterior mobilizarea in atela gipsata la o clinica de ortopedie. Intinderile musculare se vindeca fara urmari in 5-10 zile sau mai mult in functie de gradul intinderii, iar reluarea activitatii se face dupa disparitia completa a durerii. Miscarile se reiau gradat, acordandu-se atentie sporita incalzirii.

2. Rupturile fibrilare apar in urma unor intinderi exagerate. Simptomele sunt: - durere violenta ca o lovitura de bici; - impotenta functionala; - palparea muschiului evidentiaza o zona dureroasa; - contractia este posibila dar dureroasa; - echimoza(vanataia) este un semn constant.

Primul ajutor - consta in oprirea activitatii sportive, aplicatii reci, transport la ortopedie, imobilizare in atela gipsata. Timpul necesar pentru vindecare este de 2 pana la 4 saptamani. Reluarea activitatii se face gradat si sub supraveghere.

3. Rupturile fasciculare se intalnesc mai rar, iar simptomele sunt asemanatoare rupturilor fibrilare.

Primul ajutor - consta in aplicarea unor comprese reci si trimiterea la o clinica de ortopedie.

Rupturile musculare totale sunt rare ca accidente sportive iar simptomele sunt aceleasi(ca in cazul rupturilor fibrilare si fasciculare), dar de intensitate mai mare.

Herniile musculare se produc in traumatisme repetate. Au fost descrise indeosebi la halterofili, ciclisti, atleti, cel mai frecvent in zona gambei si la biceps. Mai pot aparea rupturi ale muschiului trapez la gimnastica; rupturi ale muschiului abdominal la gimnastica, canotaj, lupte, judo; rupturi ale cvadricepsului la fotbal.

Prim ajutor in caz de fracturi

Fractura oaselor gambei (tibia si peroneu) deasupra articulatiei gleznei, se manifesta adesea in urma rasucirii talpii piciorului spre inauntru. La locul fracturii oaselor apare o durere puternica, din care cauza statul in picioare cu sprijinirea pe piciorul bolnav, devine imposibil. Daca se incearca sa se provoace miscari in articulatia gleznei, durerea se intensifica. La examinarea piciorului se poate observa o tumefactie(umflatura) deasupra gleznei respective.

In caz de fractura a osului femural (la nivelul coapsei) apare de asemenea o durere puternica si tumefiere; accidentatul nu poate sa ridice piciorul bolnav.

Dintre fracturile oaselor mainii cel mai des se intalneste fractura osului denumit radius. Aceasta se intampla atunci cand omul cade pe mana intinsa. Apare o durere vie in regiunea articulatiei pumnului si se observa o modificare a formei mainii(forma de baioneta), iar miscarile din articulatia pumnului sunt foarte dureroase.

In cadrul prim-ajutorului acordat bolnavului la care se banuieste o fractura de os, trebuie evitate miscarile piciorului sau mainii bolnave; membrele fracturate trebuie manuite cu multa prudenta pentru a nu produce dureri si a nu favoriza sfarmarea oaselor. Atunci cand se dezbraca bolnavul, mai intai se scoate imbracamintea de pe mana sau piciorul sanatos si apoi de pe cel bolnav.

Uneori in caz de fractura a oaselor se formeaza o rana deschisa. In asemenea cazuri este necesar ca rana sa fie bandajata si numai dupa aceasta se pun atelele.

In fractura oaselor picioarelor si a mainii trebuie pus un suport din atele, care sa impiedice miscarea oaselor la locul fracturii si frecarea capetelor sfarmate. Ca material pentru atele poate fi folosit de exemplu un carton tare, placaj sau scanduri late de o palma infasurate cu o stofa moale. Doua asemenea atele se pun pe partea externa si interna a piciorului sau a mainii. Lungimea atelelor trebuie sa fie astfel calculata, ca bandajul sa cuprinda nu numai partea vatamata a piciorului sau mainii ci inca cel putin doua articulatii vecine: cea de deasupra si cea de dedesubtul fracturii; daca s-a produs o fractura a oaselor gambei deasupra articulatiei gleznei, atunci atelele trebuie sa cuprinda intreaga gamba, articulatia genunchiului, iar in jos sa depaseasca cu un lat de palma nivelul talpii si piciorului. Dupa ce au fost puse una pe partea interna si cealalta pe partea externa a gambei, atelele se fixeaza de picior cu ajutorul unei benzi de tifon. Daca nu exista bandaj la indemana atelele se pot lega de picior cu batiste sau cu bucati de stofa. Legaturile se fac la doua niveluri: sus- deasupra si dedesubtul articulatiei genunchiului iar jos deasupra articulatiei gleznei.

In fractura osului femural trebuie puse doua atele late de o palma. O scandura se fixeaza de sub-brat in jos spre trunchi, sold, gamba si picior, depasindu-se talpa cu un lat de palma. A doua scandura se fixeaza pe suprafata interna a coapsei si gambei; si aceasta atela trebuie sa depaseasca cu un lat de palma nivelul talpii piciorului. Scandurile trebuie invelite cu postav moale sau vata si fixate de corpul accidentatului la nivelul pieptului, al bazinului, a soldului, la articulatia genunchiului, si deasupra articulatiei gleznei.

Fractura coastelor. Caderea si lovirea pieptului se isotesc uneori de fractura coastelor. In acest caz apare o durere vie la locul contuziei si accidentatul nu mai poate respira liber; adesea el tuseste la inspiratie. Daca exista banuiala ca s-a produs o fractura de coasta, trebuie ca in momentul inspiratiei sa se bandajeze pieptul cu fesi late sau cu un prosop lung. Acest lucru impiedica frecarea capetelor coastei fracturare si alina durerea.

Prim ajutor in caz de entorse

Entorsele sunt traumatisme articulare acute produse prin miscari violente a caror amplitudine depaseste limitele fiziologice, dar nu scot extremitatile osoase din articulatie (cum se intampla in cazul luxatiilor). Cele mai frecvente entorse se produc prin torsionarea articulatiei, dar si cand miscarile depasesc limitele fiziologice. Fortele care actioneaza asupra articulatiei in entorsa sunt destul de mari pentru a leza si partile moi din jurul articulatiei.

Leziunile din entorsa au un caracter complex in functie de intensitatea traumatismului. Constant sunt lezate ligamentele osoase, articulare, care asigura soliditatea elementelor osoase. Leziunile suprafetelor articulare cartilaginoase sunt rare, dar se gasesc in entorsele de gradul III(entorsele sunt de gradul 1,2 si 3).

Entorsele de genunchi se insotesc de leziuni ale meniscurilor.

In lezarea partilor moi, vasele sauguine si limfatice pot fi rupte, ceea ce duce la hemoragii subcutanate, care vor forma echimozele. Leziunile articulare sunt insotite de importante tulburari functionale, edemul, care apare datorita rupturii vaselor limfatice.

Simptomele sunt caracteristice tuturor entorselor, dar variaza in functie de gravitate; durerea este mai vie in gradul 2 si 3 cand pana la 24 ore apar echimozele. Examinarea manuala pune in evidenta la entorsa de gradul III zone dure, care sunt bucati de oase cu ligamente smulse. In entorsele de gradul II si III impotenta este totala de la inceput si persista mult timp. La entorsa de gradul I durerea se atenueaza rapid si ramane o jena articulara.  

Primul ajutor consta in:

-repaus articular prin imobilizare (orice articulatie care a suferit o entorsa trebuie sa fie pusa imediat in repaos);

-combaterea durerii administrand antinevralgice, algocalmin;

-diminuarea hemoragiei: aplicatii reci (punga cu gheata, bandaj compresiv).

-ducerea de urgenta la un serviciu specializat (clinica).

Prim ajutor in caz de contuzii si luxatii

In contuzii (lovituri), sangele iese din vasele sanguine superficiale in tesuturi pe care le destrama.. Daca o asemenea acumulare de sange (hemoragie) se produce in profunzime, atunci pe locul contuziei se poate vedea numai o umflatura dureroasa la palpare. Daca hemoragia se produce sub piele sau aproape de suprafata corpului, atunci curand dupa contuzie  pe locul respectiv se poate constata aparitia unei culori vinete, numita si "vanataie".
Pentru a alina durerea si a prevenii cresterea dimensiunilor tumefactiei (umflaturii), pe locul contuziei se pune o punga cu gheata sau o compresa rece (de ex: o batista inmuiata in apa rece si stoarsa). Daca dupa cateva ore tumefactia nu se reduce, trebuie sa ne adresam medicului specialist.
Dupa contuziile la nivelul capului apare uneori, nu imediat, ci dupa cateva zile, o durere de cap puternica sau varsaturi. In aceste cazuri este necesar sa se cheme medicul; pana la sosirea lui, bolnavul trebuie culcat pe pat cu capul usor ridicat; pe cap se pune o compresa rece sau o punga cu gheata.
In cazul unei luxatii este modificat contactul normal dintre suprafetele articulare ale oaselor; de aceea miscarea in articulatia bolnava devine imposibila, iar mana sau piciorul luxat are o proportie neobisnuita.
In caz de luxatie a articulatiei umarului, mana este rasucita in afara, iar miscarile posibile in articulatia cotului si la incheietura pumnului, nu sunt posibile in articulatia umarului.
In caz de luxatie a articulatiei cotului, devin imposibile miscarile in articulatia cotului( uneori apare si un hematom), pe cand miscarile in articulatia umarului si la incheietura pumnului sunt normale.
In caz de luxatie in articulatia soldului, piciorul este rasucit in afara sau inauntru, miscarile in articulatia soldului nu sunt posibile pe cand miscarile in articulatia genunchiului si gleznei sunt pastrate.
Nu trebuie incercata reducerea, indreptarea luxatiei; acest lucru trebuie facut doar de medic si in acest caz se recomanda ca bolnavul (imobilizat in aceeasi pozitie) sa fie trimis  imediat la spital.

Prim ajutor in caz de inec

Primul ajutor acordat inecatului, cand el a fost scos din apa, consta in primul rand in restabilirea respiratiei intrerupte. In acest scop se aplica diferite metode de respiratie artificiala. Inainte de a se face respiratia artificiala inecatul trebuie sa fie pus astfel incat capul sau sa fie mai jos decat pieptul, fata sa fie data intr-o parte iar gura deschisa. Aceasta pozitie este necesara pentru a se usura iesirea apei din plamani si din caile respiratorii superioare.

In acelasi scop inecatul poate fi asezat culcat cu abdomenul pe un pachet de haine sau pe genunchii celui care ii acorda ajutor si care il apasa de cateva ori cu mainile pe spate. Introducand cu grija intre dinti capatul unei linguri sau unui alt obiect de forma corespunzatoare, se deschide gura inecatului si se indeparteaza noroiul, nisipul si protezele mobile.

Respiratia artificiala - procedeul Schaffer

Accidentatul este culat pe burta, sub cap se pune un prosop, batista etc., iar cel ce acorda ajutorul stand in genunchi deasupra lui. Se aplica palmele pe coastele inferioare, se apleaca inainte, si se apasa puternic cutia toracica; se produce expiratia. Apoi cel ce acorda ajutorul se indreapta si intrerupe apasarea pe coaste; se produce inspiratia. Observati in prima figura inspiratia iar in cea de-a doua expiratia.

Daca respiratia s-a oprit de putin timp se poate folosi o metoda mai simpla. Deschizand gura inecatului se apuca limba cu un servetel de tifon sau cu o batista curata si i se imprima miscari de du-te-vino; datorita excitarii radacinii limbii si peretelui posterior al faringelui, respiratia se restabileste. Miscarile de tractiune ritmica a limbii se recomanda sa se faca si atunci cand se executa respiratia artificiala dupa procedeul Schaffer (limba se trage in momentul inspiratiei). Acest lucru se poate face daca ajutorul este acordat de cativa oameni.

Indiferent de procedeul de respiratie artificiala utilizat, trebuie urmarit ca in timpul inspiratiei limba sa nu cada deoarece in felul acesta va fi impiedicata trecerea aerului in plamani.

Respiratia artificiala trebuie facuta conform ritmului respiratiei normale de 16-18 ori pe minut. Daca nu se simte pulsul, este necesar sa se continue respiratia artificiala uneori timp de 2-3 ore, pana cand se restabileste respiratia de sine statatoare. Click aici pentru a vedea respiratia artificiala prin insuflatie "gura la gura".

Prim ajutor in caz de intoxicatii alimentare

Intoxicatiile alimentare pot fi provocate de alimente alterate sau vechi. In majoritatea cazurilor primele semne de intoxicatie apar la 6 -18 ore dupa ce a fost consumat alimentul alterat. Primul semn de intoxicatie este eliminarea prin varsaturi a alimentelor sau a resturilor de alimente. Varsatura poate sa se repete si sa se insoteasca de dureri sub stern. Dupa catva timp de la varsatura apare un scaun lichid, care deasemenea poate sa se repete de cateva ori.

Primul ajutor - pana la sosirea medicului, daca se banuieste o intoxicatie alimentara, se poate realiza prin urmatorul procedeu: trebuie sa se faca o spalatura a stomacului; i se da bolnavului sa bea 4 pahare de apa calda, apoi se excita radacina limbii sau peretele posterior al faringelui cu o coada de lingurita, pentru a provoca varsatura. Prin acelasi procedeu se poate provoca repetarea varsaturii. In continuare bolnavului i se da sa bea cafea sau ceai.

Prim ajutor in caz de muscaturi - caine, pisici, serpi

Muscaturile de caine si de pisica - sunt periculoase nu numai pentru ca la locul muscaturii se produce o rana, uneori adanca. Chiar ranile superficiale si zgarieturile facute de caini si de pisici sunt foarte periculoase daca animalul este bolnav de turbare. Vaccinarile facute la timp dupa o asemenea muscatura previn imbolnavirea de turbare chiar daca animalul care a muscat este turbat.

Primul ajutor - pe locul muscaturii se pune un pansament de tifon uscat steril, iar persoana respectiva trebuie dusa imediat la policlinica.

Muscaturile serpilor veninosi - cel mai adesea sarpele musca la picior, atunci cand omul il calca fara sa-l observe, sau de mana atunci cand omul culege ciuperci sau fructe.

Primul ajutor - pentru a se impiedica raspandirea veninului de sarpe in tot organismul trebuie strans bine piciorul sau mana cu o batista, un snur, sau o curea.., deasupra locului muscaturii. Aceasta legatura nu trebuie sa fie tinuta mai mult de 2 ore pentru ca exista riscul de a se mortifica tesuturile. Hemoragia care apare la nivelul muscaturii nu trebuie oprita ci din contra se va incerca sa se stoarca cat mai mult sange din rana. Daca sarpele a muscat de picior, persoana respectiva nu trebuie sa umble; ea trebuie dusa la spital pe targa cat mai repede posibil pentru a i se administra vaccinul antiviperin.

In caz de muscatura provocata de insecta sau scorpion, pe locul muscaturii sau intepaturii se pune un pansament umezit intr-o solutie de amoniac sau de alcool(70 de grade) si ulterior o compresa cu apa de plumb.

Stopul cardiorespirator - resuscitarea cardiorespiratorie prin metoda "gura la gura"

Brutalitatea traumatismelor din decursul accidentelor(sportive sau nesportive) au frecvent grave repercursiuni asupra functiilor vitale(respiratore si cardiaca) ale victimei. Prin stop / sincopa respiratorie se intelege oprirea miscarilor respiratorii spontane. Acest lucru il recunoastem dupa urmatoarele semne:

- absenta miscarilor respiratorii si a "jetului" expirator;

- cianoza(coloratia pielii este albastra, vinetie);

- midriaza(dilatarea pupilelor);

- pierderea cunostintei.

In lipsa acordarii imediate a primului ajutor, stopul respirator e urmat dupa 1-2 minute si de stop cardiac. Stopul cardiac se diagnosticheaza rapid prin cercetarea pulsatiilor la nivelul arterei carotide; absenta acestora e semnul de certitudine al stopului cardiac; semnele de insotire sunt: stopul respirator, starea de inconstienta, midriaza bilaterala.

Regulile resuscitarii cardiorespiratorii

1. Inceperea ei cat mai precoce, in mai putin de 5 minute de la instalare;

2. Se incepe cu 5 respiratii puternice;

3. Se incepe masajul cardiac extern; se respira o data la 15 compresiuni sternale;

4. Nu se intrerupe niciodata resuscitarea mai mult de 5 secunde atat timp cat plamanii si inima nu si-au reluat functiile.

Prima conditie pentru asigurarea eficacitatii respiratiei artificiale este permeabilitatea cailor respiratorii superioare(faringe, trahee); primul gest, este deci, verificarea permeabilitatii lor si eventual dezobstructia acestora.

Cauzele care pot determina dezobstructia cailor respiratorii superioare pot fi mecanice sau functionale.

Mecanice:

- "caderea" limbii in faringe datorita hipotoniei muschilor faringieni in cazul accidentatului inconstient.;

- patrunderea unor corpi straini solizi sau lichizi(sange, dinti, sau fragmente de os, lichid gastric varsat si aspirat, etc) in faringe;

- traumatisme directe ale cailor respiratorii superioare.

Functionale:

- edem, spasm glotic(contractie involuntara la nivelul gatului);

- oprirea centrului respirator in traumatisme craniene;

- intoxicatii cu gaze;

- asfixie;

- embolii.

Respiratia artificiala prin insuflatie dupa metoda "gura la gura" - necesita 4 timpi preliminarii (formula mnemotehnica: HELP)

1. Hiperextensia capului(ducerea capului pe spate) - manevra prin care nasul, gura si faringele sunt plasate in acelasi ax cu laringele si traheea.

2. Eliberarea cailor respiratorii superioare - se realizeaza prin scoaterea eventualilor corpi straini din cavitatea bucofaringiana, cu ajutorul indexului mainii drepte; se controleaza si permeabilitatea orificiului glotic.

3. Luxarea anterioara a mandibulei - se deplaseaza anterior baza limbii care ar putea abtura orificiul glotic; se realizeaza tractionand unghiul mandibulei cu ultimele patru degete ale ambelor maini; manevra e corect executata in momentul in care arcada dentara inferioara depaseste nivelul celei superioare, gura fiind intredeschisa.

4. Pensarea nasului - se realizeaza cu policele(degetul mare de la mana) si indexul mainii stangi; prin aceasta manevra, aerul insuflat prin cavitatea bucala este impiedicat sa reflueze pe cale nazala.

In cazul efectuarii propriu-zise a respiratiei artificiale prin metoda "gura la gura" trebuie sa tinem seama de doi timpi:

• timpul 1 - inspiratie profunda, urmata de apnee voluntara(retinerea aerului);
• timpul 2 - expiratia; salvatorul cu gura larg deschisa aplica gura sa peste cea a victimei cuprinzand si comisurile bucale(buzele), si sufla cu putere aerul in gura accidentatului.

Cand este posibil se recomanda utilizarea batistei salvatorului; aceasta este o folie de plastic in mijlocul careia se gaseste piesa de legatura; astfel se evita contactul direct al buzelor salvatorului cu ale victimei si se elimina deci posibilitatea contaminarii reciproce, precum si senzatia de repulsie a salvatorului la contactul cu victima.

Respiratia prin metoda "gura la nas"

Aceasta metoda are doua avantaje:

- accidentatul poate fi mentinut in decubit lateral(pe o parte), disparand astfel riscul caderii limbii, care e inevitabila in decubit dorsal(pe spate).

- se poate subluxa madibula, gura fiind inchisa se previne iesirea aerului in timpul insuflarii. Exista diferite metode de respiratie artificiala; in cadrul "prim ajutorului acordat inecatilor" vom arata si alte metode de respiratie artificiala.

Masajul cardiac extern

Se poate efectua de catre orice persoana care cunoaste foarte bine manevrele de resuscitare care trebuiesc facute succesiv.

Metoda masajului cardiac extern se executa pe accidentatul intins in decubit dorsal(pe spate) pe un plan dur.

Etapele resuscitarii cardiace sunt urmatoarele:

1. Ne asezam lateral de accidentat, in picioare sau, daca acesta este culcat la nivelul solului,  in genunchi;

2. Aplicam mana stanga pe treimea inferioara a sternului; contactul se face numai cu talonul mainii(portiunea de mijloc a palmei) in timp ce degetele se mentin ridicate; respectarea topografica a asezarii mainii urmareste evitarea fracturarii coastelor.

3. Asezam mana dreapta in aceeasi pozitie peste mana stanga;

4. Apasarea o executam cu membrele superioare in extensie(intinse), urmarind ca forta de apasare sa se transmita prin suprafata regiunii carpiene. Apasarea trebuie sa fie scurta, energica si cu o frecventa de cca. 60/min. Executarea corecta a apasarii trebuie sa produca o deformatie a sternului de 3-6cm. Eficienta masajului cardiac devine evidenta dupa primele minute de la aplicare, deoarece reoxigenarea sangelui arterial incepe numai dupa aprox. 1 minut de la initierea actiunii. Culoarea tegumentelor se schimba, midriaza(dilatatia pupilei) se reduce, pulsul devine perceptibil la nivelul arterelor mari(carotida, femurala), tensiunea arteriala creste.

Daca masajul nu este eficient, suntem obligati sa continuam actiunea de resuscitare pana la controlul traseului electric. Masajul cardiac nu este eficient daca exista o insuficienta respiratorie(vedeti aici metoda de respiratie artificiala prin insuflatie "gura la gura"). De retinut este faptul ca instalarea respiratiei spontane poate sa intarzie dupa ce inima isi reia activitatea; de aceea, respiratia artificiala trebuie continuata pana ce accidentatul este capabil sa respire singur, spontan si regulat.