Calirea organismului

Organismul fiecarui om se poate adapta la variatiile de temperatura si umiditate ale atmosferei dar aceasta capacitate nu este dezvoltata la toti in aceeasi masura. Pentru unii oameni este deajuns sa umble pe o dusumea rece cu talpile goale, si foarte curand sa faca un guturai si tuse, ceea ce inseamna ca organismul lor nu a fost capabil sa se adapteze fara a se imbolnavi la o atat de neansemnata racire a unei mici portiuni a corpului. Alti oameni raman sanatosi chiar dupa stropirea corpului lor cu apa rece.

Pentru mentinerea sanatatii este foarte important de a deprinde propriul organism sa se adapteze usor si rapid la frig, caldura si umezeala. Dezvoltarea acestei capacitati se numeste calire. 

Calirea mai are si o influenta favorabila asupra sistemului nervos si asupra unui sir de organe, asupra intregului organism.

Calirea organismului fata de influenta temperaturilor scazute ale aerului inconjurator reprezinta un mijloc eficace in lupta impotriva bolilor datorite racelii. Numeroase observatii arata ca oamenii caliti sunt mai rezistenti, nu numai fata de variatiile sezoniere ale vremii si fata de bolile datorite racelii legate de ele, ci si fata de bolile infectioase. Actiunea repetata frecvent a luminii solare, aerului si apei antreneaza acele mecanisme fiziologice care joaca un rol esential impotriva bolilor. Unii cred ca oamenii care poseda o sanatate perfecta nu au nevoie de calire, dar acest lucru este fals. Doar si oamenii sanatosi sunt expusi bolilor datorite racelii in urma temperaturii scazute si a umiditatii ridicate a aerului. De aceea si ei au nevoie si de o calire sistematica. Cand omul necalit isi cufunda pentru prima data picioarele in apa rece de 5-6 grade el incearca o senzatie de raceala intensa care se transforma uneori chiar in durere. Ulterior la fiecare cufundare in apa cu aceeasi temperatura, senzatia de raceala scade treptat. Aceasta se explica prin faptul ca organismul a inceput sa reactioneze altfel la frig. Influenta frigului, repetata timp indelungat poate duce la unele modificari in structura pielii.

Stratul cornos al pielii sufera o ingrosare evidenta, ceea ce duce la o ingreunare a excitarii prin frig a terminatiilor nervoase respective, situate in piele. Pe aceasta cale se reduce sensibilitatea la frig a portiunilor de piele supuse unei caliri sistematice. Afara de aceasta in urma ingrosarii stratului cornos al pielii se modifica proprietatile sale fizice, scade in special conductibilitatea sa termica si prin aceasta si pierderea de caldura de catre organism. Dar daca calirea inceteaza, toate aceste modificari in structura pielii diminueaza si dispar. Rezistenta organismului la frig se mentine numai in cazul cand calirea se face fara mari intreruperi, zi de zi. Aceasta regula trebuie respectata in orice forma de calire, in dezvoltarea rezistentei organismului, si fata de frig, si fata de temperatura ambianta ridicata, si fata de presiunea atmosferica scazuta sau crescuta, si fata de alte variatii ale mediului extern.

Actiunea aerului rece, a apei reci si a soarelui, nu sunt suportate la fel de catre oameni. Acest lucru depinde in primul rand de pregatirea prealabila a organismului(daca el a mai fost supus unei actiuni de acest gen).O mare insemnatate prezinta si unele particularitati individuale ale oamenilor, particularitatile sistemului lor nervos, caracterul alimentatiei, etc. Iata de ce calirea trebuie intreprinsa foarte precaut incepand cu factori relativi putini intensi. Marirea intensitatii factorilor se poate face numai treptat daca observatiile atente arata ca ei sunt bine suportati. O precautie foarte mare se cere in cazurile in care calirea este intreprinsa de oameni in varsta sau de persoane care au suferit de curand o boala. In aceste cazuri sunt necesare consultarea prealabila a medicului si respectarea tuturor indicatiilor sale. Daca in timpul procesului de calire sau dupa acesta, omul se simte prost trebuie incetata calirea pentru un timp.

Unul din mijloacele cele mai eficace de calire este actiunea aerului, apei si soarelui.

Calirea prin aer - se poate efectua in cursul intregului an. Cand din cauza timpului nu se pot face bai de aer, in aer liber, acest lucru se poate face intr-o incapere inchisa. Unele forme de calire prin aer actioneaza bland asupra organismuluisi de aceea se pot utiliza la orice varsta.

Baile de aer acasa - calirea prin aer este mai bine sa se inceapa cu realizarea bailor de aer intr-o incapere inchisa: camera, balcon inchis sau terasa. Asemenea bai sunt utile ca atare si in acelasi timp ele pot servi ca exercitii de pregatire, ca etapa de trecere la baile in aer liber. La inceput este bine sa ne calim prin aer in timpul gimnasticii de dimineata, care se face in slip(chilot). Incaperea se aeriseste bine lasand fereastra intredeschisa. Mai tarziu cand organismul este calit, se poate lasa geamul deschis tot timpul baii de aer. Daca in timpul baii de aer apar frisoane, trebuie executate cateva miscari energice si frictionate portiunile reci cu palma; daca aceasta nu duce la incalzire, baia de aer trebuie intrerupta imediat. La inceput baile de aer se fac o data pe zi (dimineata) dar destul de curand se poate trece la 2 bai pe zi (dimineata si seara). Durata primelor bai este de 5-10 minute iar dupa aceea durata se mareste pana la 30- 40 minute.

Baile de aer in aer liber - se pot face oriunde daca locul este ferit de vant si umiditate( in gradina, la marginea padurii, pe malul marii, raurilor). Primele bai de aer trebuie facute la o temperatura a aerului nu mai joasa de 20 de grade pe vreme lipsita de vant sau cu vant slab si la o umiditate relativa 60 -70 %. Durata primei bai de aer nu trebuie sa depaseasca 10 -15 minute iar ulterior durata se poate mari treptat pana la 2 ore. La inceput baia de aer nu trebuie facuta mai des decat o data pe zi, iar ulterior daca exista posibilitatea, de doua ori pe zi. Timpul cel mai bun pentru a face baia ar fi la orele de dimineata 7- 8 primavara si toamna. In lunile de vara se pot face mai devreme.

Postat in categoria: fiziologie